Resturi

Omul potrivit, la locul lui.

Oare cat de mult trebuie sa imi doresc sa fiu omul potrivit la locul potrivit. Cand vine vorba de tine parca tot ce e in jur dispare si niciodata, dar niciodata nu stiu daca am facut bine sau nu. Uneori imi doresc atat de mult ca tu sa imi raspunzi la avansuri, si tocmai in acea zi tu nu esti cu chef. Tu ma respingi.

Uneori imi doresc ca lucrurile sa fie mult mai simple, dar totusi, nu pot sa uit toate momentele petrecute impreuna. E drept, acum incep sa exagerez. Atunci am fost omul potrivit, la locul potrivit, dar tu ai fost mai mult decat perfect, pentru simplu fapt ca ai fost un gentilom adevarat.

Rar mi s-a intamplat sa am un asemenea sentiment fata de cineva, si tot atat de rar mi s-a intamplat ca feelingu sa se pastreze de-a lungul timpului. Adica eu inca sa-l doresc chiar daca el m-a respins. De fapt respingerea ta dragule n-a fost completa. Inca mai simt mainile tale intinse pe corpul meu. Sarutarile tale strivindu-mi buzele. Toate astea uneori, cand ma pun in patul rece ma asteapta. Ma rascoleste amintirea celor doua nopti petrecute impreuna si nu-mi dau seama de ce, pentru ca daca ma gandesc mai bine constat ca nu s-a intamplat nimic atat de memorabil incat sa ma rascoleasca inca. Simplu fapt ca nu s-a intamplat, ca am fost foarte aproape si ca uneori inca mai am impresia ca suntem la fel de aproape este un motiv destul de bun ca lucrurile sa ma faca sa ma gandesc la tine, si sa zambesc.

Zilele astea, toata tachinarea aia care s-a produs iar intre noi a reusit sa imi aduca aminte, cu un zambet pe degete atunci cand scriu asta, si cu unul pe chip atunci cand citesc toate lucrurile pe care le spun despre tine. Acum, de cate ori ma chemi si se produce o apropiere intre noi ma gandesc daca mi se pare sau este adevarat. De atatea ori am glumit singura pe aceasta tema incat nici nu mai stiu ce sa cred.

Ce cred despre tine? Ca esti atat de pasional precum pari. Ca a dormi langa tine o noapte intreaga in conditiile in care nu ai prietena este un vis la care merita sa sper. Ca uneori imi este cu adevarat dor de mainile tale timide alunecand peste abdomenul meu si strangandu-ma tare, aproape, de trupul tau, pentru ca tu apoi sa adormi cu mainile pe sanii mei, erect pe cat se poate si totusi, abtinandu-te sa faci lucruri care s-ar putea numi inselat. Poate saruturile nu sunt inselat in lumea ta. In lumea mea tot conceptul asta nu mai exista de prea mult timp. Lumea mea este complet diferita de lumea ta dar asta nu inseamna ca uneori, atunci cand suntem singuri, si noaptea tarziu glumim prin mesaje prin care ne spunem cat de mult ne-am dori sa fim unul langa altul, nu ne dorim acel lucru, cel putin in acel moment.

Nu trebuie sa exagerez spunand cuvinte despre tine. Trebuie doar sa devin indeajuns de rationala incat sa ma izbesc de realitate intr-o forma sau alta a ei. Daca pentru mine realitatea inseamna visarea multe nopti mai tarzii la a fi langa tine… eh nu te infoia in pene nu sunt atat de multe nopti ci mai mult noptile in care vorbesc cu tine pana tarziu si te amenint ca intr-o zi vom repeta cele doua nopti pe care le-am petrecut impreuna, si pe cat de mult posibil sa o facem in asa fel incat sa nu ne para rau, si nici sa nu ne entuziasmam prea tare si sa stricam tot visul.

Unii oameni nu sunt facuti sa doarma alaturi a treia noapte, au doua nopti date ca sanse, una pentru test si una pentru revansa. Daca le ratezi ajungi sa visezi la ele incontinuu si sa nu faci nimic mai mult.

Comenteaza fara Facebook

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: