• cleo talks

    Curiozitate

    Uneori mă întreb dacă nu te simți singur dimineața, când îți bei cafeaua și te uiți ce s-a întâmplat peste zi. Privești oare toate lucrurile pe care le postez? Doar de curiozitate măcar. Dacă rămân constantă, dacă am păstrat munca aia pe care am depus-o, cumva amândoi, atâta vreme. Îți place evoluția? Îți mai trezeste idei, pofte și relaxarea care obișnuiau să o facă? Mă bucur. Chiar mă bucur că toate astea mai au efectul acesta asupra ta. Știu, îmi vei spune că mă umflu în pene iar. Dar uite dragul meu, toate poveștile noastre au efectul acesta minunat într-o mulțime de locuri, de minți. Trăirile și atingerile noastre, toate…

  • cleo talks

    Pierzându-mă printre cuvinte

    Rândurile pe ecran nu se opresc să apară. Tastele se simt obosite, dar nu mai obosite decât degetele mele. Mă dor mâinile, spatele și gâtul. Nu cred că există un masaj în lumea asta care să facă să dispară cârceii. Mă încurajez la gândul că mă voi întinde pe jos, privind tavanul în întuneric și mă voi relaxa – chiar și pentru cinci minute. Am ales asta pentru mine. Gândurile mele sunt prea multe pentru câte reușesc să exprim. Orele sunt prea puține pentru ce îmi doresc să fac. Proiectele sunt într-un teanc pe masă și vin luate la mână, unul după altul. Cuvinte, cuvinte, mai multe cuvinte. Apoi vin…

  • cleo talks

    In era orgasmelor virtuale

    În fiecare zi suntem blocați în fața unui monitor. Lumea a evoluat într-un fel foarte ciudat. Căutăm afirmarea și ne vărsăm frustrările în același timp, în fața unui ecran. Devenim dependenți de acea bucată de lumină cu imagini care se mișcă. Acea bucată de internet care ne oferă posibilitatea de a fi cine vrem noi să fim. Căutăm sexul perfect și iubirea perfectă în grupuri de facebook, pe site-uri de matrimoniale, prin cluburi în chipuri zâmbitoare și aburite de alcool. Suntem într-o căutare continuă de a fi fericiți, uităm să ne bucurăm cu adevărat de viață. Oare chiar să nu existe în apropierea noastră, cineva care ne poate împlini mai…

  • cleo talks

    Revenire, Reverie

    Am lipsit dar am și revenit. Am promis de atât de multe ori revenirea mea, încât nici eu nu mă mai cred. Uneori nici nu îți dai seama cum dispar zilele și când apar altele. Trec ore, săptămâni, luni. Acum petreci de revelion, apoi vopsești niște ouă, mergi la două festivaluri mai cochete, hopa a venit toamna, uite e Crăciunul. A trecut cu siguranță prea mult timp de când nu am scris. A trecut îndeajuns de mult timp încât tastatura mea să se umple de praf. Metaforic, dar dureros. Lipsa inspirației m-a făcut să îmi doresc să mă ascund într-o văgăună, oricât de mică, astfel încât să nu mai fie…

  • #cleo

    Sase!

    29 februarie 2012, tot acest proiect se contura sub ceea ce este acum. Mai mult sau mai puțin. Nu m-am așteptat vreodată să ia o amploare atât de mare, să fie un număr așa de mare de oameni care mă susțin, care mă citesc. Am ajuns așadar iar la ziua în care vă mulțumesc pentru susținere. Nu mai promit articole multe, nu mai promit texte mai dese, nu mai promit nimic. Adevărul este că totul depinde de inspirație, de muză. Lucrurile care se întâmplă în viața mea. Lucrurile pe care le pot ține sub control sau cele cu care încă mă războiesc. Mi-am făcut o listă cu articole. Le-am scris,…