*guest post de la un alt cititor de al meu, Sagitarius *
„fuck-friend” si „prietenie cu beneficii”. Notiuni similare din punct de vedere al întelesului – relatie strict sexuala între doua persoane (ca e vorba de persoane de sexe diferite sau de acelasi sex, e oarecum irelevant). Sa vedem ce reprezinta cele doua notiuni, un beneficiu adevarat si palpabil sau un „blestem”?
Întelesul notiunilor e simplu: un barbat si o femeie se întâlnesc atunci când vor sa se futa fara complicatii si batai de cap. Saptamânal sau bilunar, frecventa e irelevanta. Si totusi, exista beneficii si „blesteme”.
Starea pe care si-o aduce relatia în cauza este legata, în primul rând, de perioada în care se afla protagonistii din punct de vedere al dezvoltarii personale si lucrurilor pe care le cauta fiecare. Daca ambele persoane implicate sunt la stadiul în care nu cauta decât „distractie”, atunci nu exista decât beneficii. Ca barbat ai ce fute, ca femeie ai cu cine te fute, treaba merge (ca sa pastram nota) ca umectata fiind.
De asemenea, o relatie de genul „fuck-friends” aduce cu sine o doza de libertate si lipsa de responsabilitati. si prin responsabilitati înteleg responsabilitatile care decurg dintr-o relatie stabila, în sensul clasic al stabilitatii. Pentru ca si o relatie strict sexuala poate fi ceva stabil, daca se desfasoara la intervale (mai mult sau mai putin) regulate si pe o perioada mai mare de timp. Nu esti controlat de partener, nu îl controlezi la rândul tau, fiecare e pe calea sa ii din când în când mai intersectati drumurile întru ale placerilor carnale. Bun la casa omului, uneori.
Deopotriva, beneficiile decurg si din faptul ca, nefiind implicati sentimental, partenerii pot „condimenta” relatia cu diverse artificii si fantezii gen threesome, swing-uri, gang-bang-uri si alte asemenea lucruri pe care multi nu le-ar practica într-o relatie cu implicatii sentimental-afective.
Pe de alta parte, natura omului este sa detina si dezvolte sentimente bazate pe experientele prin care trece. Din aceasta cauza, în relatia „fuck-friends” (ca de altfel în majoritatea relatiilor dintre un barbat si o femeie) unul dintre parteneri o sa vrea mai mult decât limitele impuse de comun acord. si asta se traduce prin dorinta unuia din cei implicati de a dezvolta relatia de la stadiul strict fizic la stadiul cu implicatii de ordin sentimental. Experienta m-a învatat ca, de cele mai multe ori, cel care vrea ceva mai mult decât partidele de futai si atât este partenerul feminin. Pentru ca voi, femeile, sunteti putin mai sensibile decât noi barbatii si va implicati
(si) sentimental mai repede si mai mult decât noi. Pâna la un anumit punct, a nu se întelege ca noi barbatii nu suntem capabili de a ne implica emotional. Sa fim drepti!
Începând cu punctul în care cineva vrea acel ceva „mai mult”, relatia devine „blestem”. Pentru ca încep geloziile, enervarile, certurile, reprosurile, replicile acide, exagerarile si mai tot pachetul de lucruri negative dintr-o relatie. Persoana respectiva nu mai cunoaste limitele impuse si încearca sa treaca de ele. Problema e ca încearca sa te traga si pe tine în directia încalcarii limitelor, ceea ce tinde sa devina (cel putin) enervant. Si de cele mai multe ori, la nivelul acesta relatia se duce, proverbial si figurativ vorbind, pe pula. Pentru ca tu te saturi sa fii tras peste limite, ea se satura sa te traga, si cel mai probabil ajungeti sa va certati ca la usa cortului, dupa cum e obiceiul la români.
Pentru a exemplifica diferentele într-o alta forma, am trecut si eu prin asta si îmi împartasesc pataniile. Am cunoscut, acum vreo 4 ani, o tipa de 29 de ani. Am iesit cu ea de câteva ori la cafea si un pahar de vorba, dupa care au început lucrurile mai fierbinti, cu o mâna pe colo, o limba pe colo s.a.m.d. Trecând peste primele cateva futaiuri, la un moment mi-a zis ca o sa plece la Bucuresti cu munca, si ar fi mai bine sa punem punct relatiei si sa nu ne implicam sentimental. Totusi, pâna ar fi plecat a sugerat sa ramânem fuck-friends. Neavând nimic mai bun în plan pe atunci, desi cautam stabilitatea clasica, am zis ca n-am nimic de pierdut.
Din momentul în care amândoi am cazut de acord sa nu implicam sentimentalul între noi, s-a taiat tot. Telefoane, mesaje, tot ce tine de comunicare din partea mea. Doar ea ma suna si îmi trimitea mesaje, când era vorba sa ne vizitam. Pur si simplu nu mai simteam nevoia de fi eu cel care initiaza contactul. La fel ca-n primul paragraf al povestii, trec peste partidele de futai. Dupa vreo trei saptamâni în care ne-am bulit masiv, a început cu chestii gen alinturi (nu ca m-ar deranja dar nu mi se pare ca alintul gen „îngeras” are ce cauta într-o relatie în care ne futem precum chiorii), telefoane din ora în ora (la fel, nu ca m-ar deranja, dar ideea este idem cu cea dintre parantezele anterioare), întrebari gen „unde-ai fost aseara?” s.a.m.d. Chestii care mi-au cam pus capac, sincer sa fiu, pentru ca ea trecuse în mod evident de limitele pe care amândoi le-am trasat si încerca sa ma faca si pe mine sa trec. Lucru care în principiile mele nu se regaseste. Daca fac ceva, fac pentru ca vreau si nu pentru ca mi se impune (ma rog, cu exceptiile de rigoare gen serviciu).
Pâna la urma, prin tot ce a facut în încercarea de a ma face pe mine sa trec peste limite, a reusit sa ma faca sa ajung în punctul unde n-am crezut vreodata ca voi ajunge cu o femeie. Si anume sa traga de mine o femeie în pielea goala sa ne futem, si mie sa mi se faca rau fizic. Scârba si greata, pur si simplu. Nu stiu de ce, dar asta am simtit în ultima noapte când am vazut-o. M-am îmbracat rapid, într-o scuza puerila legata de faptul ca mi-ar fi rau, ea s-a prefacut ca ma crede, eu ca nu-mi dau seama ca se preface, ne-am salutat si aia a fost finalul relatiei de prieteni cu beneficii devenita „blestem”.
