Urland la tine este momentul in care reusesc sa ma extra excit. Te urasc atat de mult in momentele alea incat de multe ori simt ca n-am de ales decat sa te sarut si sa te fac sa taci. Iti plimbi mainile pe spatele meu si ma faci sa-l incord sau sa-l arcuiesc. Respiratia mea este sacadata iar pe tine incet-incet te excita asta. Imi ceri in fiecare moment sa-ti spun ce se intampla in mintea mea dar nu am ce sa-ti spun. Pur si simplu nu se intampla nimic. Mintea mea este complet goala pentru ca nu indraznesc sa ma gandesc la ce ti-as face deoarece m-as excita mai mult decat o fac deja.
Nu vreau sa ma gandesc la nimic. Pur si simplu refuz toate lucrurile astea. Imi place sa te excit pe tine si chiar doar spunanud-ti ce sa faci. De multe ori imi este mult mai usor sa te excit pe net, si ma oftic ca te pornesc in realitate si toti hormonii astia raman activi. In mintea ta totul se produce prea repede, dar creierul meu refuza sa proceseze toata informatia asta. Refuza sa proceseze orice fantezie atunci cand tu esti langa mine. Atunci cand mainile tale se plimba pe spatele meu si se opresc in gatul meu. Ma musti de buze, imi frangi sanii in palme si faci orice doar ca sa ma auzi gemand incet. Cand imi pierd rabdarea si sar la propriu peste tine, esti calm, si ma dai la o parte, sa ma calmez, sa povestim, sa stabilim lucruri, sa ne calmam.
Te urasc. Vreau sa ne futem in draci nu sa vorbim despre sentimentele noastre. Sunt un robot. Am nevoie de sex. Vreau sa ma devorezi, sa ma savurezi, sa-mi dai motive sa urlu si sa te musc. Sa nu iti mai dezlipesti mainile de corpul meu si sa ma faci sa nu mai vreau sa plec de la tine. Asta vreau. Asta gandesc. Nu ma intereseaza cum arata colegii tai de apartament. Mi se rupe ce tip sexy am vazut azi pe strada. Nu vreau pe nimeni in secunda asta. Te vreau doar pe tine si tu te porti ca o femeie nefututa si vrei sa discutam despre sentimente. Nu suntem la psiholog aici, nu mai suntem copii, amandoi stim adevarul, ne intalnim ca sa rupem hainele de pe noi, si sa zacem apoi la tigara de dupa. Ala este momentul de discutii si confesiuni, nu inainte, nu ma scoate din minti cu gelozii inutile. Lasa-ma sa fac totul asa cum stiu eu, si ai sa vezi, ai sa vezi ca in tot mecanismul asta robotic este putina placere.
Urasc pauzele. Urasc si totusi e excitant ca atunci cand eu fierb de hormoni tu sa-mi spui “don’t cumm , wait a second, smoke”. Dar ma scoate din minti si este un turn off aproape instantaneu. Trebuie sa reiatu totul de la inceput. Imi piere cheful, trebuie sa-mi amintesc ce ma excita. Mai mult de atat, trebuie sa-ti amintesc si tie. E inuman. Daca ai fi in locul meu ai avea coaiele mari si albastre deja. Poate ca mi se intoarce roata. Poate toate tachinarile alea infinite pe care le-am facut eu unora de-a lungul timpului pentru ca apoi sa le demonstrez ca-i termin foarte repede mi s-au intors. Mi s-au intors inzecit sub forma unor mangaieri care ma scot din minti. Sub forma unor cuvinte care ma innebunesc si nu in modul cel bun, sub forma unor orgasme care par atat de false din exterior, dar in interior totul se simte atat de bine.
Toate lucrurile alea care ii excita pe toti. Toate notitele pe care le aveam luate in caietul meu imaginar nu sunt valabile la tine. Pe tine nu te excita toate astea. Te excita geloziile. Vrei ceva dar nu poti sa ai ce vrei. In offline nu esti la fel ca in online, dar in offline, atingerea ta ma excita la fel de mult cum te excita pe tine pasiunea mea in unele momente in online, chiar daca ea dispare foarte repede deoarece traim in fusuri orare diferite si avem vieti diferite. Totul pare atat de inutil, dar nu stiu de ce. Cand e vorba doar de sex suntem doi roboti. Eu vreau placere tu vrei pasiune, si chiar daca in mod normal astea doua merg mana-n-mana, atunci cand noi doi suntem in peisaj placerea si pasiunea devin cei mai mari dusmani. Asta e rau, dar e excitant. Pentru mine. Iar tu, tu ramai in reprosuri infinite, pe cand eu… eu sunt aici.
