Diminetile sunt cele mai grele. Atunci cand ridici capul din perna si nu esti sigur ca este momentul potrivit sa te trezesti sau inca mai trebuie sa visezi. Dar, te intorci usor in pat, si fortezi ochii sa nu se deschida.
Mana care aluneca in zone pe care unii le numesc erogene poate fi imaginara, poate fi a ta, poate fi parte din vis, poate fi a altcuiva. Ce conteaza in acest moment? A cui e mana, sau ce face? Ce zone mangaie sau de ce le mangaie? Incepe sau se termina? Visul sau noaptea au fost indeajuns de furtunoase incat sa iti puna memoria la un search strident catre orice sa iti spuna daca e real, sau nu.
Buzele care se plimba pe gatul tau, si firele de par care-ti ghidila fata. Nu te asteptai ca visul sa para atat de real si ridici mana, sa te asiguri ca nu visezi. Mangai o fata iar apoi, o pereche de buze iti ataca mana. Prind un deget, il tin intre ele, si incep sa-l molfaie. Mintea ta zboara atat de departe in acest moment, incat nu mai reusesti sa faci diferenta intre toate lucrurile pe care ti le-ai dori, si ceea ce vrei exact in aceste moment. Te hotarasti repede, asta nu e nicio uimire, pentru ca, pe capul meu, se afla o mana, a ta, care-mi spune prin gestul ei “stii ce ai de facut”
Da, stiu ce am de facut, dar nu asa vreau sa-ti infrumusetez eu visul, nu in dimineata asta, nu in noaptea asa, nu in visul asta. Aici e vorba doar de pipaieli, de cum trupurile noastre emana caldura si dorinta, de cum pofta noastra incearca sa fie stapanita numai prin sarutari si mangaieli. Da, realizez si eu, la fel cum realizezi si tu ca asta este o metoda penibila de tachinare, dar care te intarata pe tine, atat de tare cat pot si doresc sa te intarat. Chiar daca ochii nu vad (si poate inima cere), mainile spun ca drumul cel bun este spre zonele care exprima (palpabil) tensiunea sexuala care se infiripa in acest moment.
Si mana ta se plimba, si ai vrea sa o plimbi si mai mult, dar realizezi ca este in acelasi loc in care era cand ai adormit. E aceeasi zona umeda si calda, care acum pare mai primitoare si mai dornica decat in momentul in care visul incepea sa prinda contur. Iar mana mea mangaie ceea ce toata seara a tachinat. Stiu, nu e frumos sa tachinezi mandretea masculina atat timp, dar se pare ca este sanatos (si enervant).
Si spune-mi inceputul e destul de bun ca sa ma apuc sa lucrez la continuare?