Resturi

Te joci cu mine?

Ador zilele cand ne intelegem din priviri. Ador zilele cand te simt ca ma privesti si stii. Stii foarte bine ce imi trebuie. E greu sa te intelegi cu cineva din priviri. E poate cel mai greu lucru, dar e vorba de comunicare. Astazi vreau sa facem un castel din carti de joc. Privirea ta nu stiu ce ar trebui sa-mi spuna. Dar vin hotarata langa tine. Ma pun langa scaunul tau si te privesc cu privirea aia a mea, de catelus plouat, si profitor. Stii ce vreau, si ma pupi pe frunte “imediat” imi spui. Stau cuminte si ascultatoare, si te privesc. Imi place, imi amintesti de ceea ce aveam, si nu mai am de mult. Cu toate ca esti, amantul meu, te simt, ca si cum ai fi, cu mult mai mult decat… decat mine.

Tu vrei sa joci solitare, eu vreau sa jucam carti. In mare, vrem amandoi acelasi lucru, dar, pentru ca ideea ta e mai kink, imi place cum gandesti, o las asa. De prea multe ori, imi place sa o las, asa cum vrei tu, pentru ca ma face sa ma simt, ca si cum, eu nu mai pot face nimic. Spre surprinderea mea, faptul ca nu mai am putere, sau ceva de spus in toate astea, este important.

A juca un joc de carti, pe pedepse, este ceva incitant. As vrea sa fim intr-un loc doar noi, pe intuneric. Si daca ma uit atent, suntem, dar nu e ceva, care sa arate cat de mult te doresc. Astazi, as vrea sa nu te sarut, sa fac totul fara sa te sarut. Asta ar insemna, sa fie totul, prea carnal, nu-i asa? Ar insemna ca tot ceea ce avem noi, sa nu fie ceea ce avem. E un joc de cuvinte periculos, la fel de periculos ca atunci.

prima pedeapsa : “Sarut-o”. Si o sarut. o sarut gandindu-ma ca iti place ce vezi, o sarut si incerc sa imi eliberez mintea, o sarut atat. Dar nu ma opresc aici, cand da sa plece, in neant-ul din care a aparut, o opresc si o mai sarut. O sarut, la fel de patimas, ca atunci cand te sarut pe tine, apoi dispare.

pedeapsa numarul doi : “cea mai ascunsa fantezie”. Aici nu vreau sa mai vorbesc. Fac pe bosumflata. Tu, faci pe indiferentul. Ma ridic, si nu mai am ce sa iti zic. Toate fanteziile cu tine mi le stii. Mintea mea creeaza incontinuu un personaj nou, care esti tu, si fanteziez. Nu mai am fantezii cu oameni care fac sex, acum am fantezii cu oameni, care de iubesc, care se adora, care se gusta, si totusi, oameni care fac dragoste, intr-un mod, in care reusesti sa faci, uneori, sex.

Ma pun in fata ta, si iti imbratisez talia. Nu sunt sigura ca vreau sa fac asta. Inchid ochii si nu ma imaginez facand asta, asa ca, doar inchid ochii, si te imbratisez, e ceva ce imi place, si e o fantezie, care poate incepe, doar din unghiul asta, si daca din neant, reiese fata, atunci, totul va fi deosebit.
Ramane intrebarea : Ce nu stiu, si vreau sa stiu?

One Comment

  • Nicu Cretiu

    Citesc pe nerăsuflate. Ideea unui joc de cărti cu pedepse?Oare ce urmează?După pasiunea de la prima pedeapsă,încerc să pătrund în mintea ei,dar continuarea mă năuceste.Surprins recitesc a doua pedeapsă,,Cea mai ascunsă fantezie,,.Cum?Doar imbratisarea omului iubit?Uimit mă opresc din citit si mă gândesc.Un gest inocent,dar care ascunde atâta iubire,atâta pasiune.

Comenteaza fara Facebook

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.