#cleo

singuratatea cuvintelor rostite

Deschid de indeajuns de multe ori pagina sa vad daca mi-ai scris.

Nu mi-ai scris.

Ma uit sa vad daca m-ai citit astazi, dar nu-mi dau seama.

Plang iau si dau din maini si picioare. spun ca vreau comentarii – apar, candva, timide – apoi dispar. Cred ca e Karma. Asa apar si articolele mele. Asa este si erotismul din ele.

Obisnuiam sa-mi las toata sexualitatea in cuvinte, acum, uneori, cand imi amintesc – mai arunc o frustrare.

Inspiratia apare la granita dintre visare si realitate, dar dispare intr-o umbra a viselor si ma trezesc uda. Uda din toate punctele de vedere.

Cersesc poze. Ma privesc in oglinda si ma gandesc ce frumos abdomen am. Apoi imi trece. Mai caut poze mai vechi sau poate fac un selfie in oglinda. Parca am 2 ani.

Placerea vine atunci cand toate cuvintele curg de la sine, dar pentru o fluiditate mai mare, frustrarea si nervii trebuie sa isi faca valul. Pacat ca in aburi de alcool uit sa scriu. Poate ar trebui sa folosesc un program care scrie dupa dictare. Poate ar trebui sa nu ma mai autocenzurez.

In concluzie, spune-mi, unde esti?

 

One Comment

  • Alexandru Vlad

    din cand in cand mai apare…un cuvant, un cititor, admirator, devorator….dispare, te lasa in visare, te umple de dorinta si revii. uneori cu chef, alteori fara. uneori ma faci sa iti simt orgasmul, alteori pana si eu iti simt gemetele false…e clar, nu te-am atins, nu m-ai atins. te razbuni si devii o frigida, dar astepti momentul tau…acela in care fiara se dezlantuie! Sa iti aduca Mosul inspiratie, sete, dorinta!

Comenteaza fara Facebook

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: