Resturi

Priviri inocente

Ma uitam la tine si nu-mi venea sa cred. Nu-mi venea sa cred ce bine arati in realiate. Nu-mi venea sa cred ce copil pari pe langa mine. Nu-mi venea sa cred ca dupa atat timp te am in sfarsit, in fata mea. Nu stiam daca vreau sa fac ceva sau nu. Nu stiam ce urmeaza sa fac, asa ca m-am gandit sa actionez subtil dar fara a urmari un rezultat anume. Mi se parea mult mai usor sa nu ma decid unde vreau sa ajung decat sa vreau sa ajung undeva si sa fut tot meciul.

Am povestit ca doi prieteni ceea ce mi s-a parut ca a destins atmosfera mai mult decat era necesar. Oricum, privirea ta uimita atunci cand ti-am zis sa te dezbraci pentru ca altel vei uri de cald, vei transpira si nu te vei simti ok – a fost destul de dulce. Asa esti tu. Ma uitam la tine si nu-mi venea sa cred cat esti de inocent. Ma gandeam, vai cate lucruri imi treceau prin cap. Daca ai putea macar pentru o secunda sa vezi ce trecea prin mintea mea atunci. Ma simteam ca o pedofila, si totusi, ma simteam ca o indragostita. Aveam sentimente foarte confuze, imi doream sa te savurez. Imi doream sa torn toata inghetata pe tine si s-o mananc, cu tine cu tot.

Nu fumam de dragul de a fuma, fumam pentru ca ma simteam agitata, nu vroiam sa ma calmez, vroiam doar sa nu mai par agitata. Vroiam sa par calma pentru ca situatia ma cerea. Situatia in care eram, chiar daca tu erai „la mine acasa” imi cerea sa fiu eu sefa pe decizii, dar privirea ta atat de inocenta ma facea sa imi doresc din toata inima sa faci tu primul pas catre orice.

Dupa tone de aberatii, am facut eu ca aerul sa devina mai respirabil, totul sa fie mult mai comod, parca m-am mai dezghetat si eu de la sufocanta caldura care oricum era in atmosfera.

M-am intins in pat langa tine, si ne-am certat putin pe perna. Adevarul este ca aveam nevoie de un motiv sa ne apropiem atat de mult unul de altul. Aveam nevoie de un motiv mai bun decat toate discutiile. Mi-am amintit de mesajul ala in care tu ma intrebai daca o sa-ti amintesti ziua in care am facut dragoste. Am sa te intreb asta peste vreo 5-7 ani. Nu cred ca a fost cu nimic speciala. Mint! Cred ca a fost speciala, pentru ca nu obisnuiesc sa ma rog de un tip sa isi scoata limba de oriunde ar fi vrut el s-o bage. E drept nu am fost niciodata amenintata de limba unui tip. De a ta mi-a fost sincer un pic frica, pentru ca deja stiam ca poate sa faca minuni.

Ti-ai dorit mult sa o cunosti pe Cleo, dupa cate poze ai vazut cu ea – nu ma mir. Pe de alta parte sa simt limba ta flamanda peste mine a fost ceva care a readus in camera caldura de care ma chinuiam sa scap. Mi-e greu sa simt ca ard toata cand tu nu folosesti decat cel mai puternic organ muscular al corpului. Mi-e greu sa te fac sa te opresti pentru ca simt ca mor cand tot ce imi dorec eu e sa continui. Am reusit sa te fac sa te opresti doar in secunda in care ti-am aratat ca si limba mea stie sa faca minuni. Ah, as putea sa traiesc o viata langa tine si nici sa nu trebuiasca sa folosim vreo metoda de contraceptie pentru ca toata placerea dintre noi sta doar in limba.

Copil naiv, cum mi-ai rasturnat tu mie universul facandu-ma sa ma simt dorita si alintata!

Comenteaza fara Facebook

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: