Ploaia care m-a udat

De multe ori m-am intrebat daca ploile de vara chiar nu pot fi prevazute. Stii, nu sunt genul de om care sa poarte tot timpul umbrela. Oricat de mica ar fi, tot este destul de voluminoasa si grea . Ca orice lege a lui Murphy ma va ploua intr-o zi in care sansele sunt prea mari sa ploo.

Asta va fi cu siguranta intr-o zi in care inainte sa ma pornesc sa ma vad cu tine am petrecut niste ore la dulap dichisindu-ma. Stiu, ar fi spre deliciul multora daca as avea un tricou alb atunci cand as aparea la tine la usa – spre exemplu – ca un caine plouat.

Cum te-ai purta cu mine? Ai avea grija de mine?

M-ai lua si m-ai infasura intr-un prosop uda? M-ai dezbraca usor de hainele ude de pe mine si m-ai baga intr-o cada fierbinte cu apa? M-ai alinta cu ceai fierbinte si un masaj ca sa iasa ploaia din mine?

Te-ai baga sub dus cu mine, sa fim amandoi uzi si imbracati? Apoi m-ai dezbraca de hainele lipite de mine?

Ai rade de mine, pentru ca sunt nervasa si nu am chef de nimic, pentru ca m-am chint sa ma imbrac frumos sa ma dichisesc iar acum totul curge pe mine la propriu. M-ai saruta. Mi-ai sterge dunga de rimel de pe fata lungind-o mai tare. Cu siguranta mi-ai face poze cu telefonul iar apoi imi vei da inghetata si un prosop. Nu imi vei spune sa ma spal pentru ca ai avea planuri mai mari pentru mine si vei vrea sa facem baie impreuna.

Vei face glume ca m-am udat prea mult cu gandul la tine, poate vei turna din greseala ceva bautura pe mine.

Sunt sigura ca m-ai  face multe lucruri care mi-ar place, dar cu siguranta m-ai enerva intai.