Imi bat atat de mult gura aiurea, am momente in care fac vedetisme de ultima speta doar ca sa ma simt importanta sau doar pentru ca am amestecat prea repede bauturile. Daca am si frustrarea aia nemernica , frustrarea aia ca nu ma baga el in seama, ca poate m-a bagat prea mult in seama, si asa mai departe. Atunci cand ma lovesc de frustrarea aia nu mai stiu sa-mi tin gura si apoi ma plang. Apoi ma plang ca nu am atentia pe care mi-o doresc, apoi suspin ca mainile tale nu ma mangaie asa cum ar trebui.
Oricat de devorator ai fi, oricat de puternic ar scartai patul, prefer sa imi petrec timpul de dupa imbratisandu-te si sarutandu-te. Pare absurd dar giugiuleala aia ma face sa ma simt mult mai bine. Ma face sa imi ridic putin moralul meu cazut undeva pe langa pat in acelasi timp cu hainele.
Intr-un sport atat de carnal unde toti sustinem ca ne iubim , prefer sa fac totul cat mai pasional. Prefer sa fac totul cat mai romantic posibil in creierul meu pentru ca altfel, carnalitatea asta si indiferenta pe care le aduce sportul acesta extrem de intern devin mai usor de suportat.
Intr-o lume atat de perfecta in care totul este tabu, intr-o lume in care tot la a doua bere vorbim despre sex ca si cum am fi niste experti, ne ascundem in site-uri de tot felul si nimic nu pare sa conteze prea mult atat timp cat avem ceea ce ne trebuie. Vreau sa fiu acea sensibila romantica care se linguseste, se gudura si primeste atentie. Chiar daca e totul o jaca de sex si carne, de buze si gemete, de atingeri si orgasme, vreau sa caut ceva care sa nu ma faca sa ma simt ca un om rau pentru ca fac asta.
Romantismul asta sensibilos ma face sa rezist, romantismul asta ma face sa creez toate povestile astea care au sens doar in anumite zone. Romantismul asta ma face sa simt totul mult mai intesn. Ma face sa apreciez saruturile care-mi fac corpul sa fremete, imbratisarile care ma fac sa ma lipesc de tine. Apreciez glumele alea siropoase si usor amoroase care ne fac pe amandoi sa radem gandindu-ne ca intr-un alt context ar fi adevarate. Toate astea creeaza in mine starea aia de spirit care sa ma faca sa ma simt in siguranta, sa ma simt dorita, iar apoi – sa ma simt inspirata. Nu mai conteaza nimic, daca dispare carnalitatea si se construieste in jurul meu scenariu care sa nu ma faca sa ma simt ciudat, atunci totul merge de la sine, incepand cu orgasmul, terminand cu sarutul.
Nu cred ca dam destul de multa importanta romantismelor de doi lei. Ne lasam sentimentele sa plece si creem toata carnalitatea aia care ne aduce intr-un stadiu in care nu mai simtim placerea la fel de intens ca inainte. Ne suparam pe noi insine pentru ca nu profitam de ceea ce avem, dar ignoram – iar a iesit siropos, asa-i cu sentimentalismele…
