Weekendul s-a lasat flamand peste noi, acoperind orasul cu ploi si cu poze. Cu poze si cu oameni grabiti care fug dintr-o directie in alta cautand perfectiunea si uitand sa se mai uite unii la altii.
Ziua de luni, cea urata de toata lumea a trecut, iar eu am ramas privind in urma la weekend, la tot ceea ce s-a intamplat si gandindu-ma cu zambetul pe buze la el care s-a gandit sa ma scoata din zona mea de confort si sa ma duca sa ma culturalizele. Vernisaje de poze, povesti despre suflet. Dar cine te crezi tu, animalule, sa ma duci pe mine sa imi povesteasca altii despre suflet, cand eu am un dulap plini de monstri care mananca sufletele.
Am zambit si am deschis dulapul, am dat monstri la o parte si mi-am inceput vesnica dilema a imbracamintii, mi-am luat ceva ce sa-i aduca lui un zambet pe buze si m-am pregatit de intregul weekend impreuna.
Am ajuns deci intr-un loc intunecos si cu putina umezeala, intampinata de un pahar de vin si dorindu-mi sa fie ceva mai tare, cel putin pana cand ochii mei se obisnuiesc cu intunericul. Am aruncat o privire la oamenii din jur si nu erau putini, oameni curiosi care intrau intr-o alta incapere iar mai apoi ramaneau cu ochii pironiti de tablouri.
Sunt lumina
te din spate, pentru un efect mai bun, o sa-ti placa, crede-ma!
Imi spune el zambindu-mi si luandu-ma de mana. Am intrat timida, in incercarea de a nu-mi rupe gatul pe cele cateva trepte, iar apoi mi-am indreptat privirea spre pereti unde a ramas pironita. Am inteles de ce era titlul Rainbow eyes, am inteles multe si mi-am oprit privirea pe fiecare tablou. Nu stiam cu ce tablou sa incep si unde sa poposesc cel mai mult. Mi-am cautat un loc in sala si am inceput sa le admir pe toate cate imi intrau in raza vizuala, sa ma opresc asupra celor care-mi placeau cel mai mult, care-mi spuneau cel mai mult.
M-am intors spre el, care mi-a prins zambetul si a inteles ca-mi place cel putin la fel de mult precum a sperat el.
de ce nu-mi faci si mie astfel de poze?
dar iti fac poze, ai si tu ceva asemanator, doar ca ale tale au alta idee si nu sunt puse pe pereti sa le vada toata lumea.
Am zambit. Da, ale mele sunt puse pe alti pereti si admirate de alti oameni.
O idee frumoasa, conturarea acelei parti feminine care fura sufletele oamenilor. Conturarea frumusestii printr-un obiectiv si punerea ei pe hartie. Imaginea unei pizde, care se uita la tine printr-un ochi, privind exact in sufletul tau. Lasandu-te sa iti dai seama de multe lucruri, hipnotizandu-te si vorbind cu tine. Poate ca drumul catre suflet e mai scurt decat prin stomac, sexualitatea si erotismul conturand mai mult din viata noastra decat am vrea sa credem, dar avand toate astea in fata ochilor tai sa iti spuna cuvinte este ceva relaxant.
Am privit si mi-am ales favorita. M-am gandit cat de greu este sa gasesti astfel de oameni. M-am gandit la mine si la tot ce inseamna acest blog pentru mine. M-am gandit la artist si la ce-a fost in mintea lui cand s-a hotarat sa faca aceasta expozitie. Oare cate piedici ale pudismului si ipocriziei a avut in incercarea de a arata frumosul in ceva ce exista si a fost laudat mult mai mult.
Corpul nostru este un lucru frumos, doar ca suntem prea inchisi in noi si nemultumiti, astfel incat uitam sa ne privim in oglinda. Atunci cand ne privim vedem doar uratenia care ne intuneca sufletul si priviriea, uitand sa ne apreciem ca oameni frumosi. Ii lasam pe altii sa ne admire, dar fugim de confirmare. Ii lasam pe altii sa ne pozeze, sa ne laude, dar primim cu scepticism si ochii mijiti complimentele.
“Erotismul se naște din posibilitatea unei mișcări.El aparține împărăției viselor” Jean-Francois Somain Termenul de erotism în artă a apărut destul de târziu, în 1841, în limba franceză, însă explorarea și exprimarea acestui spațiu extrem de intim, a fascinat natura umană dintotdeauna.
În culturile vechi, India, China, Japonia, sexualitatea este ca o rugăciune, ea făcând parte din filozofiile și religiile zonei. Acest univers poetic al aventurii iubirii a fascinat și a incitat în fel și chip TOATE culturile planetei. Unele mai explicit exprimate, altele învăluite în voaluri fine, în mister sau timidități, amorul/iubirea/eroticul, este, au fost și vor fi explorate atât timp cât ființa umană va face umbră pământului.
Odată cu inventarea fotografiei, artistul a avut bucuria de a putea explora erotismul printr-un mijloc nou, printr-o formulă ce va înflăcăra imaginația acestuia, transformându-l într-un “sclav privilegiat” al sexualității.
Fotografia erotică apare intr-un moment în care lumea/societatea, eliberată in mare masură de chingile dogmelor religioase, era pregătită deja pentru acest nou mediu vizual și pentru o nouă abordare, chiar dacă au existat și momente de convulsii social-morale. Fenomenul nu a putut fi oprit.
Fotografia erotică respira, se născuse! Ceea ce era nou și surprinzător atât pentru artistul fotograf cât și pentru spectatori era faptul că în fotografie, corpul uman reprezintă reflecția realității și nu mai poate fi retușat sau ascuns, aici, fiecare imagine îngheață un moment de adevăr iar uneori e mai bine ca adevărul să nu fie știut… Acesta a fost momentul în care fotograful s-a descătușat de rigorile societății și a vechilor arte, îmbrățișând fotografia erotică într-o expresie vizuală nouă, neexplorată.
De atunci și până în prezent nenumărați fotografi au căzut “victime” al acestui teritoriu veșnic explorabil, lăsând în urma lor impresii și expresii ce dezvăie și uimesc continuu. După un parcurs fotografic plin de încercări și experiențe, după ce și-a făcut intrarea în spațiul fotografic artistic cu expoziția 1+1, iată-l acum pe Sooska, provocat și provocând un nou subiect cu tematică erotică. Expoziția Rainbow Eyes vine să ne confirme faptul că expresia eroticului în fotografie nu are limite.
Experiment/provocare/incitare, într-un limbaj conceptual personal, în care gestul de autor este extrem de prezent, în care limitele intimității sunt puse la zid, aceasta este în câteva cuvinte, expoziția pe care o propune Sooska, de aceasta dată. Am certitudinea că această expoziție va fi o reală provocare pentru fiecare dintre noi, o punere la încercare a propriilor limite. visual artist/photographer Oana Pop Experiența unui model… “Știm cu toții ca femeia reprezintă sexul frumos, când spui femeie te gandești la atribute precum delicatețe, senzualitate, gingășie, mister. Da, am spus mister; noi femeile mult mai repede ne deschidem picioarele decât sufletul.
E de parcurs o cale mai lungă pentru a descoperi sufletul unei femei; în expoziția Rainbow Eyes, Pinto Horse asta a încercat să facă, să combine ochiul, în care este reprezentat sufletul, cu partea cea mai intimă a unei femei – vaginul – văzut ca un simbol pentru naștere sau renaștere, noutate, început. Să privim așadar vaginul ca pe un simbol, exact așa cum se înțelege din fotografiile din expoziție, fotografii în care se exprimă delicat erotismul și în care nu este prezentă sexualitatea, vulgaritatea. Mai mult decât atât, viziunea artistului merge chiar și mai departe, el dorindu-și să surprindă femeia exact asa cum este ea, unică. Din acest motiv, pentru expoziția Rainbow Eyes, au participat 11 modele. Pinto Horse a încercat și pot spune că a și reușit să arate unicitatea fiecărei femei, nu prin ochii sau trăsăturile lor faciale, nu prin formele trupului, ci printr-o parte a corpului la care accesul este mai dificil. Aș putea merge chiar mai departe, să spun că ochiul folosit pentru fiecare model reflectă chiar o parte din personalitatea acestora, iar asta pentru că ochii, care au fost de dimensiuni și culori diferite, au fost aleși de fiecare model în parte.
Ochiul ales, spune Pinto Horse , “o reprezintă pe ea ca femeie, nu doar vaginul”. Mi-a plăcut mult ideea când am auzit-o, m-a încântat chiar! Nu-mi venea să cred că cineva chiar s-a gândit la așa ceva și nu numai că s-a gândit, dar a și avut suficientă cutezanță încât să pună în aplicare. Poate că vă întrebați cum de am acceptat să particip ca și model.
Uneori mă mai gandesc și acum la asta J. Știu că am privit totul ca pe o provocare, un pas în afara zonei de confort. A fost un dram de nebunie (numiți-o cum vreți), pentru care mi s-a oferit o ocazie unică și nu aveam de gând să o las să-mi scape printre degete.
Refuzam gândul de a nu experimenta asta. Eram mult prea curioasă și aveam o mulțime de întrebări ce-și așteptau răspunsul (Pot eu să îndrăznesc atât de mult? Pot să-mi împing chiar atât de mult limitele? Sunt în stare să îmi permit doza aceasta de nebunie?)”
surse foto Facebook Pinto Horse
