Devorare lingvistica

Am sa ajung sa te ridic prea mult in slavi. Am sa ajung sa-ti construiesc un soclu virtual care o sa-ti aminteasca de toate lucrurile frumoase pe care stii sa le faci. Am sa-ti construiesc o statuie din cuvinte, care are la baza orgasmele care imi tremura in corp doar cu gandul la ele. Nu cred ca mai exista lucruri care trebuie spuse, dar totusi, de cate ori ma gandesc la asta, imi dau seama ca ar trebui sa fie mai multe lucruri spuse.

Este vorba totusi de faptul ca ai reusit. Ai reusit sa ma faci sa tanjesc dupa ceva ce ma plictisea la nebunie. Ti-am mai spus asta de atatea ori si imi place zambetul acela invingator si putin ingamfat pe care-l vad pe chipul tau atunci cand realizezi ca ai facut o schimbare. Ai facut tu mai multe schimbari in mine, dar o sa le luam pe toate pe rand. Nu este niciun secret ca ai schimbat lucruri, ca mi-ai aratat placeri. Ca m-ai facut sa inteleg o gramada de lucruri despre mine.

Poate ca asta este rostul vostru pana cand eu voi reusi sa controlez o multime de lucruri, pana cand eu o sa invat tot ce este de invata despre mine. Nu mi-a venit sa cred ca mai exista lucruri care sa ma surprinda. Ti-am spus doar, de atatea ori ca ma tem de momentele in care ma vei surprinde pe viitor, tu sau altii ca tine

Mi-e pofta uneori si mi te imaginez, iti simt limba in adancul meu, cum se plimba pofticioasa pe corpul meu. Iti simt limba cum se plimba pe gatul meu, iti simt llimba cum face cerculete in jurul sfarcurilor mele, cum se bucura de tremuratul pielii mele.

Esti flamand, ti-am mai spus asta si ti-as repeta-o la infinit. Dar stiu ca nu ma crezi, ma privesti cu ochii mijiti spunandu-mi ca n-ai dreptate, totul porneste de la mine. Poate ca este asa, dar cert este ca in majoritatea cazurilor, totul porneste de la noi.

NU!

Am fost convinsa prea multi ani de faptul ca o sa reuseasca sa-mi placa lucrul asta vreodata. Poate si modul in caer toata lumea m-a iritat si s-a plans de cascadele cu care te rasplateste cleo atunci cand indraznesti. Poate si din faptul ca uneori barba este prea aspra si ma irita, sau de faptul ca dintii nu sunt tot timpul o idee buna, mai ales cand ii infigi in mine.

M-ai facut sa-mi desfac picioarele in fata limbii tale, sa le tin larg desfacute si sa te astept sa ma gusti. Sa iti astept umezeala ta sa se lipeasca de a mea, sa iti astept limba flamanda care va cauta fiecare centimetru umed, fiecare pestera, fiecare bucatica ce ma face sa raspund prin gemete adanci. Cat de plictisitor este lucrul asta si ce frumos stii sa-l faci atunci cand doresti sa ma devorezi, sa iti simti capul prins intre picioare, sa ma ai deasupra ta lasandu-ma usor peste gura ta. Sa ma ai umeda si nesatula, sa ma ai flamanda de limba ta si dispusa oricand sa imi desfac picioarele pentru tine.

Nu stiu de ce mi-a fost frica atata vreme despre placerea asta. Poate ca fiind facuta prost sau profitata aiurea, nestiind cum sa ma porneasca, cum sa creeze o zona de confort. Lasand deoparte pasiunea din sex, actul acesta carnal care nu trebuie – dupa logica unora – sa creeze placere pentru mai mult de o persoana. Actul acesta care ma face sa ma umezesc cand iti vad buzele. Actul care imi intareste sfarcurile pentru ca un colt de gand imi da tarcoale atunci cand ma saruti.

Oralul este o placere, atat timp cat stii sa-l faci, stii sa-l primesti, stii sa creezi zone in jurul lui si sa faci confort. Confortul contureaza placere, iar placerea provoaca orgasmele care mai apoi vor face vecinii invidiosi.