~ o ~
Îmi place numele tău…sună a manea și sunt sigur că a scos Romeo Fantastik ceva de genu…
Maneaua asta pe care o aud toți. Îți țiuie urechile și cumva nu știi dacă vrei să te adaptezi să o poți asculta și tolera sau vrei să fugi în lume. Ciudat lucrul și cu manelele astea, nu știi niciodată dacă te surprind sau te fac să te bucuri de anumite lucruri. Ciudați suntem și noi ca oameni, cred că maneaua asta, e un fel de sex anal, sau un sex oral adânc. Spui că nu-ți place, dar dacă este destul alcool sau distracția merge în zona potrivită, atunci o accepți și așa, că măcar găsești o variantă să te simți bine.
Oare noi suntem o variantă de manea în care nu știi dacă plângi sau dacă dujmanii sunt ăia care te opresc sau te fac să te bucuri de viață.
hai băiatu, încă o tură și mergem, aruncă lovelele
Ce mai contează atunci când lucrurile iau altă formă. Numele meu, numele noastre, fiecare formă a numelui, fiecare formă a strigătelor, fiecare linie melodică a șoaptelor noastre. La naiba, textele astea devin la fel de melodramatice ca o manea proastă, numa atât că am uitat să am existența unui dujman.
dujmanii îmi poartă… chiloții
~ o ~
Când o să mă fac rău-rău o să caut melodia de unde ți ai inspirat numele…so fucking lovely song… :))
Nu am nevoie de o melodie să îmi inspir numele, la fel cum nu am nevoie de un bărbat să îmi inspir lucrurile care sunt în mintea mea. E drept, atunci eu nu știam asta. Atunci eu n-am înțeles multe din lucrurile care se întâmplau între noi. Atunci, noi doi, fiecare într-o altă parte a lumii cu berea în altă mână.
Aveam să descopăr foarte târziu ce mă inspiră foarte mult. Ai avut un rol important în asta. Atingerile tale care îmi făceau pielea să tresare. Simțeam de multe ori că oiau foc de atâta plăcere și că toatî înghețata din lume nu o să poată să mă liniștească. Inima îmi tresălta și mă udam instantaneu atunci când îmi scriai. Știam ce urmează și mă excita la culme tot jocul acesta. Acum, atât timp mai târziu mă excită tot mai tare.
Știi care e melodia care mă inspiră : tu
Vocea ta care îmi șoptește la ureche cât de mult mă dorește, sunetul pe care îl scot buzele tale atunci când se lipesc flămânde de mine, gemetele mele peste toate sunetele astea.
DA. metaforelele orgasmelor noastre sunt atât de penibile ca a unei adolescente pubertare care fumează slim-uri și ascultă manele.
Q.E.D.
~ o ~
…și femeile au mintea futută ceea ce mă bucură :))) doar că la bărbați animalul (defapt unii bărbați) iese mai repede din el și de multe ori e grotesc și urât gen discuțiile tale de pe fb cu ,,să te ling în pizdă pe tălpi,, etc…bun ala e bărbatul needucat prost dă din cur de două ori zice ca te-a futut și se laudă…am futut o p-asta da i-am rupt pizda-n două….prostule mai duce încă cinci după tine :))))…de lins pe colo pe colo oricum se ajunge dar ce nu înteleg unii e cum se ajunge acolo…și eu ma număr printre genul asta de oameni ce vroiam să spun e că melodia cu Piratul din Taifun a lu’ Sandu Ciorbă e…fenomen :)))
~ o ~
Știam eu că avem aceleași gusturi
Adevărul este că da. Exceptând că ție nu îți face plăcere de niciun fel să porți fuste. Haha. Ce glumă frumoasă am făcut. Ne-am potrivit și suntem povestea pe care multă lume ar invidia-o. Potrivire dintr-un cllick. Orgasme care curg ca view-urile pe youtube la manele. Dar strigătele mele de plăcere și mușcăturile tale de fese, sunt doar bucăți mici din maneaua asta pe care o creem.
Conturăm invidie și transformăm totul într-o bătălie a cifrelor. Poze care să ridice morale, erecții sau să creeze ceva frumos. Avem aceleași gusturi pentru că ne pupăm prea mult. Avem aceleași gusturi pentru că buzele noastre nu se pot dezlipi, iar limbile noastre sunt înnodate prin gemete. Cuvintele curg spre orgasme și muzica nu mai poate să contureze plăcerea care picură flămândă din noi și pe care au auzit-o toți vecinii.
iubire, fute-mă. Intră așa încet cum îți place, în timp ce scriu pe blog despre tine, în timp ce mănânc înghețată și tu ai grijă să nu o vărs pe pat. Iubire, intră adânc. te rog.
