Diminețile mele încep printre sărutările tale. Încep printre mângâierile tale. Mă afund parcă tot mai adânc în gânduri, în tine. Ah nu. Tu te afunzi în mine cu poftă. Pofta dimineții sau a serii, pofta să mă vezi satisfăcută și mereu flămândă de mai mult. Pofta să mă vezi scriind tone despre tine.
Despre tine scriu cu poftă și cu inspirație. Nu știu când o să reușesc să mă opresc. De fapt, nu trebuie să mă opresc, trebuie să te opresc puțin pe tine. Să îți pun lacăt pe ecran, pe privire, pe pula aia care mă privește pofticios, pe degetele care âmi gâdilă atât orgasmele cât și intelectul. Să pun un sigil mare pe toate și să-mi dai o perioadă în care să reușesc să fac lucrul ăla despre care tot vorbeam. Să reușesc să recuperez și să iau de la un capăt la altul, toate inspirațiile pe care mi le-ai dat. Să lași să curgă toate cuvintele, așa cum noi curgem între așternuturi în fiecare dimineață. Așa cum curge cafeaua în cană și se aburește totul în jur. Cum curg eu atunci când intri cu poftă în mine, sau când limba ta se afundă adânc fie în gâtul meu fie în cleo.
Vagabondule, se scriu povești despre tine. SE, adică eu. Eu scriu povești despre tine, lăsând o mulțime de pofte de-ale noastre să curgă prin cuvinte neînțelese și metafore pofticioase. Taste care se lovesc violent și unghii care rămân blocate între litere.
nu mai tasta așa ca o nebună!
Nu mă pot opri, vai cât de dor îmi era de pofta asta. O mai stăpânesc uneori și fierbe în mine. Explodează în orgasme când mi-e lumea mai dragă. Este confuz cum un astfel de lucru poate să se prelingă cu atâta poftă. Ca un balon pe care l-ai umflat până când pur și simplu, a fost prea mult aer în el, nu a mai rezistat și a făcut POC.
Exact la fel fac și eu, când mi-e lumea mai dragă. Ar trebui să nu mai fiu egoistă, să mă gândesc mai des la tine și să nu mai las toate lucrurile să se adune până într-o zi în care o să ene liniștim. Pofta trebuie să fie întotdeauna pe măsura cuvintelor, iar adevărul este, că reușești să scoți din mine niște orgasme chiar puternice, iar metaforele mele se ascund în sărutările noastre, lăsând în urmă doar o realitate brută a futaiului
Povestea asta nu e despre vagabond, Cleo – ci despre tine 🙂
Te-ai cam grabit numind-o pe autoarea acestui superb blog “Cleo” si nu o sa agreeze asta.
Ar trebui sa afli inainte de toate “cine e Cleo” iar raspunsul il ai partial in ce tocmai ti-am scris, daca esti curios sa afli mai multe si sa vorbesti in cunostinta de cauza.
Alex, nu sunt sigura ca stiu la ce te referi sau ca Paul ar putea intelege ceva. Eu am inteles ce a spus Paul. Sau poate acum te vei lega de oricine face referire la cleo? interesant!
La cleo poate face referire oricine, chiar nu am nici o problema cu asta, stiam doar ca tie nu iti place sa fi numita asa pentru ca am citit despre asta. Vroiam doar sa ii atrag atentia lui Paul ca inainte de a posta acel comment, ar fi putut citi mai mult despre blog-ul tau. De asemenea imi cer scuze daca ce am scris mai sus a ofensat pe cineva. Sarbatori fericite !