Resturi

La avocate

* guest post by FdC *

Era septembrie 2007… Sfarsitul verii ma surprindea suplu ca o gazela si superb ca-ntotdeauna. Ma-ntorceam in Bucuresti, pentru a sonda terenul… Urma al treilea an de facultate, pe care il incepeam cu o teribila foame de piz… invatatura si cultura juridica. Anul universitar precedent fusese unul foarte fructuos din punctul de vedere al experientei (si experientelor) acumulate si eram atat de pe cai mari (imi inchipuiam ca sunt!), incat chiar ma intrebam cum ar fi fost sa joc in filme pentru adulti, sa ma vada toti cunoscutii si sa fie mandri de mine. stiu, 21 de ani, ale tineretii valuri, balonul e rotund si orice drum incepe cu un pas.

La momentul respectiv, subsemnatul ma tot conversam (in principal, pe messengerul smartphone-ului meu Sony Ericsson K310) cu o distinsa domnisoara, care, desi foarte reticenta la inceputul interactiunii, incepuse sa dea semne de curiozitate si cooperare, intrucat primisem „referinte” bune de la o cunostinta comuna. (Asta este o certitudine, n-are legatura cu gargaunii cu jucatul in filme porno!)

Dar sa nu divagam! Urma sa ne intalnim pe la Unirii si sa bem un suc prin Centrul vechi. Fratili vostru avea planuri mari si nici nu concepea sa nu finalizeze in seara respectiva, mai ales ca venise tocmai din satul natal, special pentru a baga milogul in traista colegei. Colega tocmai terminase facultatea (aceeasi facultate, de-aia era colega), era chiar o fosta concitadina, inalta, cu buzele pline, bruneta-ciorie, cu o pereche de tate mici, dar cu un cur plesnibil, cu o fata frumoasa si, per total, cu o imagine de mare devoratoare de barbati (cica ii jucase pe unii pe degete prin facultate). Pe mine nu ma interesa acest din urma aspect, eram chitit doar sa o trec in agenda, precum un mare BO$$, ce eram inca de la vremea respectiva…

Vine seara, ce te faci, cu ce pulamea te-mbraci (tricoul „norocos”, cu care fusesem la prima intalnire cu „cunostinta comuna” anterior mentionata si intepata), ne intalnim, stam de vorba pentru prima data fata in fata, bem niste vin sau ceva de genul (tin vag minte ca este din categoria pizdelor carora nu le place berea), ne radem, exista chimie (asa se spune cand sunt atat amuzant, cat si superb), dam sa o-ntindem acasa, o zic pe-aia cu „Te conduc, nu pot sa te las sa te duci singura acasa la ora asta!”, ea este de acord, dar numai sa o conduc (stiti voi cum fac gaina si cocosul), chestii, socoteli, glume, chimie…

in fine, ajungem la ea acasa, o dam dintr-una intr-alta, ne destextilam regulamentar, linsaturi, pipaituri, ajungem la introducere, ma urc pe… situatie, facem introducerea, incepem sa-i dam cu motion of the ocean… si la un moment dat… simt ca ceva e in neregula… in timp ce dadeam eu cu aplombul cu care dadea Sobieski la Cetatea Neamtului, la un moment dat, simt ca se moleseste… avangarda. Ca palosul incepe sa-si schimbe configuratia si sa dea inapoi. Independent de ordinele pe care i le dadeam!! Am inceput eu sa imi fac tot felul de ganduri de incurajare, sa bag incantatii, dar palosul nu si nu. (Se pare ca pula chiar nu stie carte…) Nu avea de gand sa se imbatoseze la loc sub nicio forma. socul cel mare era ca nu mi se mai intamplase niciodata, iar gagica de la capatul norocos (vorba vine!) al pulii arata chiar bine. stiam ca, in teorie, in situatii de genul n-au cum sa te lase puterile, din contra! Gandurile negre navaleau, iar elanul se pierdea cu fiecare secunda. Era un moment critic. Un turning point! Daca va amintiti, cu jumatate de an inainte imi faceam ganduri de a „evolua” in filme porno, deci evident ca NU MI SE MAI iNTaMPLASE AsA CEVA!! (si nici n-auzisem de vreo situatie de genul, intrucat prietenii mei, ca toti barbatii romani, erau niste masculi „feroci”.)

Am mai facut noi niste pauze, am mai incercat sa revergoram situatia, dar mortul era mort si nimic nu se putea face in aceasta privinta. I-am constatat decesul si ne-am culcat, tinandu-ne in brate: aveam 21 de ani, o gagica buna dezbracata in imediata vecinatate si un mort… decedat in conditii care n-au fost elucidate nici pana in ziua de azi…

P.S. N-are rost sa va spun ca fata a fost o doamna, care, nu numai ca a facut misto de mine (chestie care, nu stiu daca va puteti inchipui, nu m-a ajutat deloc), dar a si povestit celorlalte scar… colege de la serviciu ce i se intamplase. Sper, totusi, ca pe un ton vesel!…

 

Comenteaza fara Facebook

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: