Dar imi spune ca am pretentii. Nu e nimic nou. Puteam sa-i spun si eu ca am pretentii. Toata lumea stie ca eu am pretentii. Nu-mi place nimic si totusi urlu in gura mare ca : sunt cel mai simplu om de pe pamant. Mda, si el ar fi de aceeasi parere daca n-ar fi nevoit sa suporte toate. Daca nu ar fi descoperit pe pielea lui ca nu e asa. Epic. Prea bun, prea ca la tara. Prea perfect. Prea, prea preaaaa plictisor.
Urlu ca nu mai am inspiratie dar nu am chef sa incerc lucruri noi. Poate ca as avea chef dar nu stiu ce sa incerc. Mi se pare ca am facut tot ceea ce ma interesa. Exista mai mult de atat? Cu siguranta exista!
Mi se propun o gramada de lucruri noi. Ma uit si le gasesc nereguli. Nu-mi convine. Sunt alti frustrati, sau sunt lucruri care pur si simplu nu ma atrag. Ala nu-mi place ca e prea batran. Ala e cam tanar, nu vreau sa-mi deschid gradinita. Ala are fite, ala are prietena. Toata lumea are ceva, si eu? Eu ce am? Da. Frustrarea mea ca am cazut in butoiul fara inspiratie.
Mi-e dor de mangaielile alea care ma fac sa nu ma opresc din scris. Mi-e dor de sarutarile alea care ma fac sa gem fara sa ma opresc. Poate si sa ma dulceata. Mi-e dor de momentele in care abea astept sa ajung acasa sa scriu tot ceea ce am de scris. Mi-e dor de sentimentul acela de singuranta. Mi-e dor de sentimentul pe care mi-l da scrisul cand scriu despre el. Cand scriu despre toata placerea pe care mi-o ofera. Cand ma chinui sa gasesc, sa exprim, sa descriu tot ceea ce provoaca el in mine. Mi-e dor de toate astea.
Poate ar fi mai bine sa incerc ceva. Habar nu am ce. Mi se pare totul mult sub ceea ce vreau eu, sau deloc in aria mea de placere (zona mea de comfort). Ar avea rost sa implinesc fanteziile tuturor doar pentru ca vor ei sa testeze ceva? Daca pe mine ma plictiseste de moarte asta? Daca nu-mi ofera inspiratie deloc? Dar poate imi ofera, poate o sa scriu despre cat de plictisitor e sa se bucure altu de fantezia lui. Sau as putea sa gasesc o fantezie care sa-mi placa si mie. Hmm…
Sau, ar trebui sa iau pauza asta de inspiratie ca pe un semn. Ar trebui sa ma concentrez mai mult pe ce n-am facut, pe ce as vrea sa fac. Ce s-a intamplat oare cu toate fanteziile mele? Unde au plecat? Le mai gasesc oare scrise undeva? Pe un servet de la o cafenea, pe mana unui tip agatat intr-un bar? Pe gatul meu pentru ca l-am lasat sa ma muste doar ca sa fie el fericit?
unde e inspiratia?
