Se pare ca exista o teorie conform careia nu exista o pozitie comoda. Orice ai face, unul din parteneri sta comod iar celalalt sta foarte incomod. Tu esti peste mine de multe ori, pot sa observ cu usurinta muschii aceia care devin tot mai incordati si cum incerci din rasputeri sa gasesti un unghi in care sa stam amandoi comod. Nu credeam ca puteam sa stau pe spate si sa stau incomod. Unghiul ala in care stam amandoi bine e pozitia aia in care rezist cateva secunde pentru ca dupa, am un carcel si-mi tremura picioarele si se duse dracului toata placerea noastra.
Ne amortesc mainile, picioarele, spatele. Amortim noi. Amortim de dragul placerii celuilalt. Acceptam sa nu ne mai simtim diverse parti ale trupului – constient sau nu – de dragul celuilalt mai ales pentru ca stim ca el e mult prea adancit in placere ca sa simta incordarea. Oricat de relaxanta ar parea atmosfera cred ca este relativ imposibil ca o pozitie sa fie comoda. Daca e prea comoda pentru amandoi, atunci ne axam numai pe placere? Dar placerea nu vine oare din mai multi factori?
Dar tu? Pari atat de relaxat uneori, pari ca stai in cele mai bune pozitii, dar daca nu as vedea picioarele, abdomenul, fundul sau spatele cum stau incordate nu as reusii sa-mi dau seama cat de incomd stai. Stai peste mine si pare cel mai usor lucru din lume, dar obosesti din cauza unghiului ciudat in care stai.
Cautam intotdeauna o metoda prin care sa ne bucuram de orgasmul nostru si de-al celuilalt reusind sa amortim cat mai putin din propriul corp. poate ca nu gasim. Dar cu siguranta ca reusim sa gasim pozitii relativ incomode dar care ne duc partenerul in extremele placerii. Camera se umple de urlete pentru ca ai gasit acea pozitie incomoda care atinge zonele placerii.
Sa nu exageram totusi, atunci cand stii ca nu amorteala oaselor sau a musculaturii conteaza, ca reusesti sa ignori toate astea, scopul tau principal suntem noi nimic din lume nu mai conteaza. Placerea este cea care-si spune cuvantul. Oricat de mare ar fi ea, la final, unul dintre noi are cel putin jumatate din spate amortit, chiar daca tot ceea ce a facut, a fost sa stea degeaba.
