Daca imi spun de foarte foarte multe ori ca “nu”, o sa incep sa cred asta? Daca ma binedispun de fiecare data si incep sa scriu, o sa schimbe cu ceva asta? Ce saracia vreau eu din amalgamul asta de cuvinte? Cat de mult conteaza raspunsul la intrebarea asta? Cine ar trebui sa-l aiba? Eu. Tu. Noi. Nu! Intrebarile astea nu ar trebui sa existe pentru ca regulile sunt scrijelite deja in zeci de pagini, atingeri si orgasme. Regulile spun : atat !
Dramatizam sau ne maturizam? Care pe care? Ma enerveaza momentele astea de confuzie. Dar imi place ca am avut prezenta de spirit de a ma maturiza. Am acel gram de incredere in tine si nu-mi fac filme in cap menite sa ma roada pentru ca stiu ca tu esti acolo sa-mi ascunzi si sa-mi spui. Tu esti acolo sa ma linistesti sau sa ma critici. Doar ca uitam iar acel lucru care ne face pe amandoi sa nu stim ce se intampla : sa vorbim.
Se pare ca acesta va ramane multa vreme ultimul repros, singurul repros. Nu stiu cum o sa ma faci sa ma opresc din el, la fel cum ai gasit scuze pentru celelalte. Nu prea conteaza tot amalgamul asta pentru ca nu astea sunt regulile. Conteaza doar dn reflex toate astea, pentru ca exista acel reflex nesimtit care ne face sa ne atasam. Totusi, astea nu conteaza.
Nu m-am hotarat inca ce sa fac cu sacul asta de intrebari. Initiativa nu o sa iau pentru ca n-am voie. Nu te intreb nimic pentru ca nu-mi zici. Pe de alta parte totul pare atat de perfect si complet din multe alte puncte de vedere. Urasc sa incerc sa ma intorc intr-o directie si sa te vad acolo. Sa vad ceva ce ma trimite cu gandul catre tine sau toate astea. Stiu cat de incantat erai ca vei fi mai aproape, vom fi mai aproape, dar am ajuns mai departe. Asta sa fie finalul? Pur si simplu? Asta a fost tot? Imi iau cuvintele si le insir frumos altundeva pentru altcineva iar noi, noi ramanem sa ne zambim de la distanta pentru ca o sa fie deajuns.
O iau de la capat, deschid word-ul, verific draft-urile de pe telefon si scriu. Imi ocup timpul inainte ca, din orice alt motiv, mintea sa o ia razna. Cat conteaza de ce si cum o ia razna? Eu zic ca deloc. Dar in finalul acestor cuvinte ramane in continuare acel zambet. Cred ca pana la urma e tot ce conteaza. Pana la urma, conteaza oare zambetul final, sau starea care l-a creeat? Cred ca nu am dreptate. Conteaza rezultatul final. Acesta nu vine cu zambetul meu dupa orgasme puternice, imbratisari sau alte cele. Acesta vine atunci cand tu, iti faci timp si citesti asta.
Spune sincer : ce urmeaza?
