El Muz

Degetele mi-s obosite

Imi ia destul de mult sa scriu toate astea. Mai mult decat atat, nu sunt singurele lucruri pe care le scriu. Cand ma pun la calculator sa scriu, reusesc sa intepenesc in fotoliu ore intregi. Un articol mititel imi ia aproximativ 40 minute. Cu cat este mai lung, mai amanuntit, mai documentat, mai frumos iscalit, cu atat stau mai mult pe el. Ma ambitionez sa fac articole de ~1000 cuvinte, sau oricum sa nu scad sub 500. Nu este chiar foarte usor sa nu fac burtologie, dar reusesti sa ma inspiri. De cate ori mai imi vine o idee, o notez cu titlu si cateva idei. Apoi imi pregatesc locul sa pot sa incep sa scriu. Pun muzica necesara, ma asigur ca nu e nimeni prin on-line care sa ma deranjeze, verific mailurile si astept momentul potrivit. Deschid word-ul, pentru ca nu pot sa scriu altfel, ma uit peste articolele vechi sa vad unde am ramas si ce am povestit. Dintre toate, sa ma repet imi place prea putin. E totusi o proocare sa nu ma repet, dar una frumoasa. Imi place sa spun acelasi lucru formuland diferit. Imi place sa nu ma opresc din scris. De multe ori ajung sa scriu multe idei si sa ma incarc cu o tona de articole. Ma panichez usor atunci cand descopar ca mai am cel putin 5 articole de scris, idei o gramada in cap si a doua zi trebuie sa ma vad cu tine. Ma ambitionez sa iti scriu doar ceea ce meriti si sa nu te umplu de cuvinte de care nu ai nevoie. Ma ambitionez sa scriu doar ideile pe care mi le inspiri, idei care pleaca de la tine (sau de la gandul la tine), dar uneori ajung sa aberez despre tine si in locuri in care poate nu este treaba ta sa te afli.

Imi obosesti degetele. Nu este un lucru. Obisnuiesti sa ma ai obosita cu toata fiinta. Cand devin atat de incantata si incep sa scriu, dupa 3-4 ore, sau poate chiar mai mult incep sa ma doara degetele. Stau intr-o pozitie destul de comoda la calculator, obisnuiesc de multe ori sa-mi fac masaj singura la maini doar pentru a ma inviora si pentru a reusi sa mai scriu.

Ma gandeam zilele astea, oare tu ma obosesti intentionat? Oare o faci cu buna stiinta,  toata inspiratia pe care mi-o transmiti? Te gandesti de fiecare data ca trebuie sa-mi aduci cumva ceva nou, astfel incat eu sa am in contiunare ce sa scriu pe blog. Astfel incat eu sa nu ma plictisesc, sau mai bine spus, sa nu ne plictisim niciunul dintre noi.

118

Degetele mele obosesc. Dar sunt atat de obosite incat, dupa ce scriu tot ce am de scris, dupa ce ma mai tastez si cu tine putin, dupa ce imi termin si celelalte postari pe care le am de intretinut, imi simt degetele asa de obosite ca nici sa ma masturbez nu mai am energie. Imi simt mainile, degetele, incheieturile atat de epuizate incat daca as vrea sa ma mangai, sa ma joc si eu putin cu cleo de dragul gandurilor care-mi dau tarcoale, nu mai am energie sa-mi misc mana – degetele – nimic.

Uneori ma intreb daca o faci intentionat. Ma intreb daca vrei cumva sa stii ca ma obosesti asa de tare, incat n-am nevoie de energie sa ma masturbez, pentru ca pe cand termin articolele si pofta e inca acolo, apari tu – pofticios. Apari tu si ma savurezi. Iar toata savurarea aia ma inspira, ajung acasa si scriu. Devine un cerc vicios care-mi da dureri de degete.

One Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.