Fetele m-au intrebat de-a lungul timpului de ce te primesc inapoi. am incercat sa le explic ca eu nu te primesc inapoi. Eu nu te-am trimis niciodata altundeva. Nu ti-am spus: cred ca te-ai saturat de mine, este momentul sa mergi sa vezi cum sunt altele. Nu ti-am spus nici macar: cred ca este momentul sa luam o pauza, sa vedem ce mai este prin lume. Eu nu ti-am spus nimic din toate astea. Am stat si am povestit orice altceva, dar niciodata asa ceva.
Nu inteleg de multe ori de ce te intorci la mine. Poate ca ai sanse mai multe sa atingi perfectiunea langa ea. Poate, mai mult ca sigur ea e mult mai perfecta din multe puncte de vedere. Nu stiu sa fac minuni sexuale, am doar orgasme, gemete, sarutari, tipete, crize si un amalgam de cuvinte creeate sa zapaceasca orice creier care ar vrea macar o secunda sa ma inteleaga.
Totusi te intorci la mine, ma iei in brate si ma faci sa ma simt iar in siguranta. Ma faci sa nu ma mai simt deloc respinsa, ma bagi in seama asa cum m-ai obisnuit iar lumea mea imaginara incepe iar sa prinda contur. Corpul meu tremura usor sub imbratisarea ta, buzele mele timide se bucura de umezeala buzelor tale. Inima imi bate tare-n piept asteptand ca limba ta sa ma devoreze, totul este perfect. Sunt iar a ta, esti iar al meu iar restul este istorie.
Undeva, pe buzele celor din jur raman intrebari menite sa trezeasca oameni la realitate. Intrebari menite sa nu aiba raspunsuri
