Pentru ca ma imbat si reusesc in acelasi timp sa ma cert cu tine. Pentru ca sunt indeajuns de alcolizata pentru a ramane blocata la aceeasi cearta pe care am avut-o acum cateva ore. Cearta este poate mult spus: acea disputa care a reusit sa ma prost-dispuna. Pentru ca m-am saturat de starea asta si am constatat ca am ajuns sa caut motive…fara motiv.
Am ajuns sa vorbesc singura pentru ca simt nevoia sa ma exprim. Iti dai seama ca-s alcolizata asa ca ma lasi in plata mea. Imi spui noapte buna si te pui sa dormi. Ma ignori iar alcolul pe care-l bag in continuare in organism nu ma ajuta deloc. Cuvintele incep sa se deruleze in capul meu nervoase. Incep sa am tot mai mult chef de cearta chiar daca este una fara motiv. Motivul se gaseste pe parcurs, principalul este ca eu vorbesc, ca tu taci si mai mult decat atat – ca eu am ultimul cuvant.
Stiu, am aterizat in maximul penibilitatii acum. Daca as fi langa tine ai vedea ceva care probabil te-ar infricosa inainte sa-ti faca placere. O combinatie de sentimentalisme si hormoni. Tristete combinata cu orice. Un fel de eu – defecta. Un eu care cauta ceva. Un eu care se cauta pe sine. M-am pierdut. Primeste-ma in tine. Oare eu trebuie sa te primesc in mine? Ahghrha !
Gandurile mele nu sunt neaparat egale cu amalgamul de sentimente. Gandurile mele sunt lucrurile alea care sunt menite sa te sperie sau macar sa te faca sa te simti prost. Gandurile mele sunt acele actiuni care trebuie intrerupte. Gandesc prea mult, alcolul imi ajuta cuvintele sa o ia inaintea mea, alcolul ma ajuta sa devin o melodrama cu doua picioare si o gura spurcata menita sa rupa orice legatura umana posibila.
Nu stiu unde vreau sa ajung cu monoloagele mele atunci cand ti le spun. Cred ca atat de mult te-ai saturat sa ma asculti. Sa-mi asculti toate dramele, sa ma asculti cum iti spun ca nu te mai vreau, sa ma asculti cum iti spun ca te doresc. Sa ma asculti cum iti spun ca imi cer scuze sau ca-ti multumesc. Totul cumva ajunge sa se rezume la mine. Tu sa imi faci mie pe plac, iar in egoismul meu totul mi se cuvine. Ar trebui sa schimb asta. Vreau sa transform totul. Vreau ca monoloagele mele sa fie despre tine. Vreau ca monoloagele mele sa fie despre tine, vreau sa-ti scot ochii ca te cunosc prea bine. M-am saturat sa nu stiu nimic despre tine, m-am saturat ca totul sa fie doar despre mine. Toate miile astea de cuvinte sunt despre tine. Pe cine mint? Toate miile astea de cuvinte sunt despre mine, eu nu te cunosc. Habar n-am nimic despre tine. Habar n-am ce-I cu toate monoloagele astea ale mele care spun ca sunt despre tine dar care ma portretizeaza pe mine cel mai bine. M-am saturat. Te vreau pe tine. Vreau sa te regasesti tu peste tot pe aici. Vreau sa te regasesti in mine cel putin atat de mult cat ma regasesc eu in tine. Te doresc in monoloagele mele, cu toata fiinta ta pentru ca ma formezi in ceva ce se apropie de umanitate.
