Cand realitatea intalneste fantezia

Momentul în care tastatura devine singurul mod prin care gândurile tale ies afară, este și momentul în care te bucuri ca un copil mic. Cuvintele conturează imagini, crează zâmbete, siluete, cuvintele pot face multe. Imaginația aude culorile pe care sufletul le vede ca sentimente, trăirile devin anotimpuri ale nostalgiei viitorului. Totul devine un cerc perfect matematic, iar algoritmul orgasmului devine fantezia oricărui mic tocilar care a cunoscut puterea unui dominator.

Fanteziile zburdă printre noi nestingherite în fiecare moment. Uneori ne ghidăm după ele, ne lăsăm duși de val în zone ale plăcerii pe care tânjeam să le savurăm din adâncul dorinței. Plăceri ca de înghețată atunci când afară e foarte cald și pe tine te doare gâtul. Plăceri pe care le renegăm de un fel, sau de altul, dar de care ne bucurăm în fiecare secundă. Ne îngheață laringele, dar sentimentul de satisfacție nu se dă nici pe-un roșu-n gât de calitate.

Momentul în care renegi orice fantezie sau fetiș. Momentul în care refuzi să te mai amăgești și să trăiești în circuitul viselor erotice. Momentul în care iei taurul de coarne, sau boul de puță, de fapt, ajungi la capătul curcubeului de noroc, pentru că realizezi că nu ești singurul pe pământ. Mai mult de atât, realizezi că nu ești singur pe lume, că nu tânjești după nimic absurd și că există persoane în jurul tău, dispuse și cunoscătoare pentru a contura orgasmele perfecte după care tânjești.

Momentul în care realitatea întâlnește fantezia, este momentul în care tu te accepți pe tine, cu toate ideile pe care le ai. Momentul în care, partenerul tău te acceptă și nu trebuie să-i ascunzi nimic. Ai putea spune, chiar atunci, că ți-ai împlinit perfecțiunea sexuală, deoarece nu trebuie să-i ascunzi nimic. Ideile vin ca între doi amanți care s-au reîntâlnit. Ideile vin flămânde de cuvinte, flămânde de dorință, flămânde de orgasme care au așteptat să fie scoase la iveală, la puterea lor de artificii colorate, roșii, albastre, verzi, mov. Un trandafir hidos care așteaptă să înflorească, omida aia care se transformă într-un fluture iar mai apoi, ah! mai apoi, face doar fâl-fâl-fâl.

Zboară orgasmele spre țările calde ale dimineților, spre zorile îndepărtate ale serilor, spre cearșafuri ude, dușuri reci, beri din frigider și sandwich-uri calde. Toate zboară pentru că au împlinit perfecțiunea la care nu mai trebuie să visezi, pentru că ai avut curaj să o trăiești, iar acum, nu mai urăști diminețile. Cine-ar fi nebun să urască diminețile în care te trezește-un orgasm, chiar și după doar câteva ore de somn.