Sa-ti marturisesc un secret: mi-e dor de tine!
Mi-e atat de dor de tine incat ma panichez cand realizez lucrul asta. Ma panichez cand raman cu zambetul tamp pe fata dupa ce vorbesc cu tine, si cand realizez ca nu ma pot opri din scris atunci cand ma gandesc la tine, iar tu stii, tu stii bine ca esti o sursa finita de inspiratie. Stii ca nu am mai facut eforturi de a ne inspira reciproc in ultima vreme si totusi, eu nu ma pot opri din scris. Totusi eu am in mine o fantana de cuvinte care nu pare sa sece prea tarziu. Mi-e teama. Mi-e teama de ce se va intampla daca nu va seca. Mi-e teama de ce se va intampla daca va seca. Peste toate astea, mi-e dor de tine. Mi-e dor s ma cert pentru ca imi hranesc dorul acesta cu discutii scurte, cu amagiri ca va fi timp liber pentru cat de mult vreau sa ne savuram reciproc. Poate ca e … cat de mult vrem.
Micile noastre razboaie in varful patului in care ne oprim sarutandu-ne minute in sir. Micile noastre razboaie in care iar si iar te tachinez cu lucruri mici ca sa am motive sa nu te las sa ma musti de sfarcuri si sa castigi fiecare moment. Dar le savurez din plin. Chiar daca imi place sa fac pe interesanta si sa ma razboiesc cu tine, e unul din momentele mele favorite ale noastre. Atata placere cata vad pe chipul tau, atata placere cata simt, nu doar prin simplu fapt ca faci minuni. Doar pentru faptul ca emani placere. Cred ca noi ne simtim atat de bine pentru ca ne hranim cu placerea celuilalt.
Mi-e dor de tine, si nu imi place sa-mi fie dor de tine. Nu trebuie sa-mi fie dor pentru ca eu sunt o domnita independenta. Mie nu imi e dor, eu nu depind de nimeni. Dar degetele mele nu ma asculta. Ele vor sa scrie despre tine, iar atunci cand nu mai au ce scrie din amintire isi imagineaza. Stii cat de greu mi-a fost in ultimul timp sa scriu ce-mi imaginez fara sa ma cenzurez. Fara sa ma autocenzurez pentru ca ma citeste lumea si ceva in jurul meu imi spune ca am sa fiu judecata pentru ce scriu? Dar apari tu, iar gandurile mele se perinda prin draft-uri pe telefon, cuvinte multe fara cenzura gandului, fara cenzura blogului. Noi! Placerea noastra. Orgasmele noastre. Gleznele mele pe umerii tai si tu muscand din talpa mea. Ma tii de pulpele de la picior si te uiti in ochii mei. Respir atat de sacadat incat asta ti aduce un zambet pe buze. Nu te grabesti nicaieri. Esti aproape. Pot sa simt asta. Fierbi.. Fierbem amandoi atat de tare incat nu-mi vine sa cred. In capul meu cuvinte vajaie sa ajunga pe blog, cleo sta sa expodeze de placere, simt un carcel in picior dar nu vreau sa ma misc. Vreau sa te las sa ramai acolo. Aproape. Amandoi. Te misti incet si asta este tot ce conteaza. Stiu ca atunci cand o sa vrei artificii, o sa fii in pozitia care ne va aduce gafaind si imbratisati.
Mi-e dor de tine, dar te rog sa nu mai spui la nimeni. E un secret. E un secret pentru ca nu stiu ce urmari ar putea avea acest sentiment. Mi-e frica de el, doar pentru ca este un sentiment.
