Sunt un artist trist si folosit. Cum reusesc eu sa supravietuiesc in lumea asta cruda?
Artistii sunt cei visatori care au viata perfecta pentru ca in capul lor totul este atat de minunat. Artistii sunt ce care se lasa sedusi de domnisoare dornice de a fi pictate, a fi pozate, a avea pozei pentru ele. Domnisoare care vor doar sa stea si sa extraga totul dn tine. Se vor da jos din patul tau luand cu tine sufletul tau si lasandu-te sa zaci acolo cu mintea curgand la imagini, saruturi, culori sau cuvinte care ti se intind in fata ochilor tai si nu se mai opresc. Asta este rezultatul unei domnisoare care ti se urca-n pat. Devine o opera de arta. Devine parte din tine. Devine creata.
Sunt un artist. Din patul meu strainii pleaca-nfruptati
Sunt un artist.
Flamanzi de sunteti voi, nu va mai saturati
A iubirii arta stiti s-o desenati
Din trupuri flamande voi va-nfruptati
Lasati in urma rupturi, bocete si arta
Dar nimic nu mai seamana cu o rima boalta.
Farama de hartie pe care-a fost desenul
A fost candva vie, a fost candva crinul
De puritate si stralucire
De-a ta privire si ispitire
De vise moi si buze-adanci
De-artisti flamanzi si muze nesatule,
De bluze rupte si gemete obscure.
Sunt un artist folosit care nu-si mai satura degetele de toti acei care vor sa faca orice pentru a deveni acele muze care trebuie bagate in seama. Acele muze care trebuie alintate in cuvinte pana la infinit, pana le vor avea pe foi, pe creier, pe ei. Adanc in suflet pentru totdeauna. Rezultatul artistului in ei. Opera de arta adancita. Te-am pictat, te-am scris, ti-am facut acel soclu al orgasmului tau, acum te rog, da-te jos din patul meu si lasa-ma sa zac.
