Simt ca orice zi fara sa scriu poate sa inceapa capcana infinita a pauzei. Vreau sa fac orice doar sa nu cad in capcana pauzei. Parca inspiratia nu ma lasa chiar daca starea mea de spirit nu pare perfecta. Psihic ma simt atat de obosita incat doar un somn lung, soare si o carte ar putea sa ma scoata din starea asta. Stiu ca weekendul este aproape. Orice weekend este aproape, iar zilele perfecte ale relaxarii pot sa fie oriunde. O cafea fierbinte sau un ceai aromat. Ceva care sa imi aminteasca de starea de bine. Sa ma faca sa zambesc la ecran, sa imi pun zambetul pe fata si sa vad ideile cum incep sa prinda forma in fata ochilor mei. Sa raman cu pupilele mari atintite de ecran, sa inchid ochii si sa retraiesc fiecare moment, sa verific, slefuiesc si sa apas:
PUBLISH
Apoi aprind o tigara si ma uit la fumul care se ridica si imi acopera ecranul din fata mea. Ecranul care bucura in general toti oamenii ca tine, dar pe mine doar pentru cateva minute.
Ce egoism din partea mea, sa imi spun toate gandurile si trairile unui ecran.
Ce egoism din partea mea, sa cred ca mai este cineva care gandeste ca mine.
Ce egoism din partea mea, sa expun tot ceea ce contureaza atat de bine un tabu.
Ce egoism din partea mea sa nu dau tuturor ceea ce-si doresc.
Ce egoism din partea mea, sa ma joc cu metafore pe care nu toti le inteleg.
Ce egoism din partea mea, sa nu ma adaptez cerintelor pietei.
Ce egoism din partea mea sa am cerinte, dar sa ofer cuvinte.
Unde te crezi scriitoare-o? Sa ceri perfectiune in cuvinte, intelegere si bun simt? Ai mai vazut tu pe cineva care sa respecte domnisoarele usoare care scriu despre sex? Revino-ti fetito si bucura-te de siguratatea internetului, pentru ca ramificatiile lui sunt multe si niciodata nu poti sa stii, cand si unde, se indoapa teava de share-uri.
N.A. a se nota ca scriitoare-o e o ironie cu cratima la poza de la inceputul articolului. Multumesc!
