El Muz

Sfarsitul nu-i aici

Am ajuns sa trag prea mult de timp. Intr-o vreme ma bazam pe faptul ca le scriu cu o noapte si jumatate inainte. Apoi mi-am dat seama ca toate astea nu mai conteaza. La decizia mea continua cu schimbari (pentru ca am inceput sa ma caut pe mine dupa cum probabil ar fi trebuit sa observi acum aproximativ un an), nu am reusit sa imi impun o ambitie mai buna. As fi reusit probabil, nu ar fi fost greu, dar lenea bate ambitia, iar orgoliul priveste de pe margine amuzandu-se de peisaj. Totul conteaza dar in acelasi timp, nimic nu conteaza. In fond si la urma urmei, toate astea sunt cuvintele mele. Obsesiile mele. Pe alocuri frustrarile si sentimentele. Ti le-am aratat si tie ca sa nu crezi ca am secrete, ca sa ma cunosti, ca sa ma ai pe tava. Ti-am dat de inteles toate dorintele mele, sau poate doar ceea ce-mi doream de la tine.

Cu toate astea si asa ne-a fost greu sa comunicam pana la atingerea placerilor maxime. Nu am sa fiu prefacuta deloc. Nu am sa spun ca nu mi-a placut pentru ca as minti. Mi-as baga degetele mai adanc – si nu intr-un sens bun – in toate zecile de mii de cuvinte scrise aici in tot timpul acesta. Ma intrebai incontinuu de unde-mi vin ideile. Ideile imi vin din mine. Totul sta in mine. Mi le dadeai tu de fiecare data, doar ca nelasandu-ma sa le notez o mare parte le uitam, mi le aminteam dupa multa vreme sub diferite forme. E ciudat cum am reusit sa creem atata pasiune, atatea scrieri, atatea orgasme. Am invatat multe de la tine si am incercat sa nu mai fiu nerecunoscatoare si sa-ti multumesc pentru asta. Aveam nevoie de asa ceva. In mediocritatea mea de vedeta si muza perfecta a placerii, aveam nevoie de cineva care sa ma faca sa realizez ca imi lipseste ceva destul de important: placerea reala.

Am sa-ti fac sumarul la cele 4 povesti ramase nescrise, pentru ca nefiind scrise la timpul lor, ideile au plecat. Au sa revina, dar din pacate, doar tu poti sa le trezesti. Despre asta, am sa vorbesc putin mai incolo, acum vreau sa trec usor prin cateva lucruri, pentru ca nimic sa nu ramana nescris pana la final.

  1. Masochismul din noi O poveste despre temeri si monstrii

3some: mi-e frica de monstrul din mine mai mult decat de monstrul din noi

  1. Patul tau, locul sacru
  2. Limba si orgasmele
  3. Ce mai ramane de spus?

Da. Acesta este titlul finalului. Cliseic nu-i asa?

tumblr_m5eoacWfqr1r2j88no1_400

La inceput spuneam ca acesta nu este sfarsitul. Am mai spus eu asta de cateva ori. Nu stiu daca din noroc sau din simplul fapt ca asa a fost sa fie, am stiut cand nu este sfarsitul. Nu cred la cai verzi pe pereti, nu cred la povesti infinite care ajung sa fie best seller, dar cred ca stiu momentul in care totul este gata. De tot. cumva am fost pregatita de momentul acesta de cateva ori, aveam toate textele la zi, totul pregatit. De aceasta data am fost luata prin surprindere, ceea ce ma face sa cred ca totul a venit prea repede, prea luat de val, prea aici.

E adevarat, simt cumva o distantare enorma fata de tine si nu stiu cu ce ocazie toate astea. Te simt de parca ti-ar fi frica de ceea ce urmeaza. Teoretic asta este finalul tuturor scrierilor. Teoretic asta este finalul lui casper, la aproximativ 15.000caractere. sincer? Ceva imi spune ca nu este asa. Ceva imi spune ca distractia abia acum incepe, dar nu am sa avansez mai tare in toate gandurile si trairile. Presimt cumva ca ne vom reintalni sa ma tin eu de vesnica promisiune, cand nu va mai conta toata drama care o creeaza creierul meu de dragul de a face ceva util. presimt ca ne vom reintalni sa vezi invatamintele noilor capitole care ajung toate sa fie acolo, la biblioraftul potrivit, in spatele celor ale tale. Totul. Perfect.

Cred ca vom cauta orgasmul suprem, doar pentru ca vei vrea sa ma vezi si pe mine facand ceva. Altceva decat sa ma dezbrac, sa vin, sa plec, sa citesc, sa ma imbrac si sa gem. Sa ma vezi facand totul sa fie perfect. Asa cum stiu sa le descriu, acum invat sa le scriu.

Comenteaza fara Facebook

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: