Loading . . .

Canapeaua

Rareori am vazut-o stransa. Concluzionasem cu multa vreme in urma ca acea canapea e folosita doar pentru micile aventuri sexuale pe care le aveti voi in acea casa, asta ca sa nu duceti toate fetele in dormitor. Despre importanta dormitorului nu am sa aberez acum pentru ca nu este neaparat lucrul la care planuiesc sa ajung. Mi-ai aratat canapeaua aia care cunoaste toata istoria orgasmelor (nu doar ale noastre, sunt sigura) in niste ipostaze in care nu credeam sa o vad vreodata.

Vazand-o stransa am avut putine emotii la inceput. Ma gandeam ca mi-e lene sa ma deplasez in pat, ca n-am chef de pat si parca sunt plictisita. N-am chef de dormitor dar am chef de tine. Am indeajuns de mult chef de tine incat sa te iau in primire inca din usa de la baie. Sa te savurez cu fiecare sarut si mangaiere fara sa te las sa depasesti prea mult locul in care te afli acum, sa fie mai lung drumul spre canapeaua adunata. Mai mult, sper sa nu ma apropii deloc de ea asa ca saruturile si mangaierile in picioare sunt mai mult decat ceea ce-mi doream. Uneori nu cred ca mai putem sa creem lucruri noi in intalnirile noastre dar cred ca ne surprindem reciproc de cele mai multe ori. Hainele au ramas pe jos in mijlocul casei. Au aterizat pur si simplu in niste mormane la picioarele noastre. Aproape toate. Mi-am pastrat pullover-erul. Nu vreau sa-ti dau sfarcurile si sanii. Sunt ale mele. Presimt ca o sa fiu pedepsida pentru acest lucru. Simt in mangaierile si privirea ta ca pui ceva la cale. Vreau sa anticipez fiecare miscare a ta, dar pe de alta parte prefer in acest moment sa ma las dusa de val. E mai simplu asa, mai ales in momente ca astea cand timpul nostru este prescurtat de o multime de factori, mai ales de cel in care petrecem uneori minute ciondranindu-ne la infinit.

Marginea. Manerul. Neasteptarea.

0616

Talia mea s-a sprijinit de marginea canapelei, gleznele mele au ajuns iar pe umerii tai. Pofticios ai intrat incet si am simtit utilitatea de a avea totul ridicat atat de mult. Prea multe perne ar fi fost nevoie pentru asa ceva fara marginea aia. Controlul tau, comoditatea amandurora, ritmul si placerea. Intensitatea a fost neasteptat de mare. Ne-am mai chinuit noi cu alte dati la a ajunge la ceva asemanator, dar am reusit doar prin alte pozitii. Te ambitionezi atat de mult sa cauti unghiul in care sa intrii. Unghiul perfect astfel incat sa te simt cat mai bine, sa o simti cat este de fierbinte si cum te strange nesatula la fiecare miscare pe care o faci. Nu pot sa o controlez. Nu reusesc sa-mi pacalesc corpul sa nu-ti mai daruiasca toate orgasmele si lucrurile pe care le doresti cu atata atentie. Totul trebuie sa-ti apartina, iar tu – egoistule – trebuie sa ai toate orgasmele mele in toate formele lor. Vrei sa te asiguri (cred) ca ai gasit orice colt banal al meu care ma face sa tremur si sa urlu de placere. Sa ma incord si sa nu ma mai pot controla. Iti place sa ma faci sa-mi pierd controlul, iar mie-ncepe sa-mi placa sa-ti dau tot ce ti se cuvine.

Vei amorti si ma bazez pe asta. Ma bazez pe faptul ca o sa ai mila de organismul meu care la un momentdat (de exemplu acum), va amorti si va incepe sa aiba carcei. E complicat sentimentul cand am carcei dar in acelasi timp corpul meu are atata placere incat nu mai stiu cum sa reactionez. E complicat asa ca te opresc pentru cateva momente. Te opresc si tu te pui cu fundul pe marginea canapelei. Ma privesti zambind. Ma ridic sa-mi dezmortesc picioarele. Oare te superi daca te folosesc pe post de scaun? Privind mai bine imi dau seama ca pot sa stau cu spatele la tine. Asa ma sprijin de tine, tu stai comod, poti sa ma tii in brate si chiar sa te joci putin mangaindu-ma. Nu mai este totul atat de complicat. Cumva stiu ca eu nu o sa am controlul la ritm si placere prea multa vreme. E adevarat, ma miorlai poate mult prea multa vreme pentru asa ceva. Nu despre asta e vorba acum. Am schimbat abordarea si m-am asezat incet la tine in brate. Mi-am gasit un echilibru ca sa ne putem misca amandoi. Nu stiu cum am reusit sa gasim ritmul ala perfect iar, parca-mi era putin dor de el. Am gasit ritmul care ne-a facut sa nu ne putem abtine si sa scapam gemete imense de placere.

Corpurile noastre tremurau. Am alunecat impreuna pe canapea. Nu imi mai simteam de mult genunchii, fundul, sau corpul. Urasc momentele in care-mi scapa de sub control, dar ador placerea poate mult prea tare.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Previous post Poveste
Next post Sfarsitul nu-i aici

Arhiva

Categories