Sincronizarea parea sa fie facuta mai mult de soarta decat de noi. Cine sa creada ca la mama dracului in praznic, ntr-o gara in care eu nici nu visam sa ajung (lumea viseaza sa ajunga la muzee nu in gari), stand plictisita si privind oamenii – adunandu-mi gandurile, am sa primesc o imbratisare prietenoasa care o sa-mi topeasca genunchii. Talpile. Pe mine.
Imbratisarile tale au darul de a ma linisti, iar cuvintele tale imi trezesc in creier o sumedenie de ganduri pe care in general reusesc sa le ignor. Iti place sa ma scoti din zona mea de comfort si sa ma privesti cum incerc sa preiau controlul asupra mea. Ma gandesc cat de mult iti place sa detii controlul tuturor lucrurilor din viata ta si cum iti place sa lasi impresia ca a fost soarta.
Calculul asta trebuie sa aduca mai multe orgasme – daca stii. Calculul asta trebuie sa te faca – candva – sa te relaxezi, sa iti pui creierul pe pauza. Sa iesi si tu – in sfarsit din zona de comfort. Sa te lasi dus de val si sa nu te mai fastacesti ca o femeie virgina. Sa iei taurul de coarne ca mai rau de atat nu se poate. Maxim te faci de rusine si dupa o bere se da totul uitarii. Dar daca soarta nu iti este prielnica, orgasmele se vor pierde. Vor ramane doar intr-un joc de cuvinte. Placerea si fantezia vor disparea. Vor ramane intr-o imbratisare si se vor stinge c-o tigara. Un chistoc pe peronul garii. Roma. Apusul si noi doi povestind. O imbratisare si-un zambet amabil.
Ideile, dragul meu, vin din interiorul nostru. Pentru asta, trebuie sa le lasam sa zboare. Asa cum tu ma scoti din zona de comfort. Asa cum tu ma inghesui in locuri intunecate si ma faci sa ma opresc din a gandi. Ma faci sa-mi doresc sa ma gandesc. Ma faci! Asa si tu trebuie sa devii aventurier, pasional, senzual. Doar faptul ca eu sunt topita dupa ideile pe care mi le dai, nu ajunge pentru ca mangaierile tale pe sub fusta mea, sub razele soarelui sa isi merite cuvintele.
Intelegi tu?
