E usor complicat. Bine, recunosc e usor mai mult decat complicat. Secretul este simplu. Nu trebuie sa te grabesti.
Circari. Asta e secretul. Cum ii cheama pe aceia de se plimba pe sarma? Visatori? Cred ca stiu de ce fac asta. Nu credeam vreodata sa ajung sa spun ca nu ma intereseaza sa ajung la orgasmul ala mega intens. Nu credeam vreodata sa spun ca daca te opresti aici e ok. Nu e chiar ok, dar nu vreau mai mult. Te-as putea tine asa, in ritmul asta, in pozitia asta, e atat de bine!
Preludiu are partea aia in care tu imi reprosezi ca n-am incredere in tine si in propriul meu corp. Poate ai dreptate, dar nu vreau sa vorbesc despre asta, vreau doar sa iti spun ca momentul ala, momentul asta, in care pozitia e perfecta : nu amorteste nimic, te simt atat de bine si nici macar nu trebuie sa-mi fac griji ca am fi aproape, te simt bine si nu vreau sa te opresti. Avem ritmul nostru care nu mai este de ceva vreme acelasi ritm cu cel care se aude in boxe. Este ritmul placerii noastre, marginea noastra de prapastie. Vom cadea in ispita orgasmului, sunt sigura de asta, dar pana atunci intindem tot mai mult, si mai mult. Nu te opri !
O stii pe aia cu savuratul momentului? Exact asa. De ce sa scapi repede de lina aia de intensitate si sa te avanti in orgasm. Ai oricum dupa nevoie de cateva secunde sa iti revii, oricum dupa te loveste moleseala si oboseala. Ce sens ar avea? Nu mai bine ramai ACOLO, da, acolo si stai asa, privind cum timpul se opreste in loc, privind cum inima tresalta in piept, cum respiratia devine normala si privirile se intalesc.
Opreste-te si priveste-ma. Lipeste-ma de tine, vreau sa iti simt tot corpul pe acea linie de plutire, foarte aproape de orgasm dar simtind doar cum nu trebuie schimbat nimic. Ritmul este mai mult decat perfect, te simt atat de bine, intrand si iesind fara graba, fara nmic. Ma ud din ce in ce mai tare si nici nu trebuie sa schimbam ceva. Am putea sa facem asta fara sa obosim cu orele, niciunul dintre noi nu si-ar pierde interesul, am sta amandoi, pe o linie foarte aproape de explozia orgasmului savurandu-ne reciproc, asteptand momentul : momentul in care ne vom satura unul de altul.
Strainii pe sarma, se plimba si se distreaza. Strainii poate si indragostitii. Era o melodie asa, dar ce mai conteaza? Oameni pe sarma, visatori atarnand papuci si pasari stand la taclale. Noi. Placerea noastra sezand pur si simplu si asteptand sa cada sau sa fie aruncata. Noi. Greutatea care sta pe sarma fara sa ne pese. Stim ca nu o sa alunecam. Avem incredere unul in altul, destula incredere. Ne cunoastem si ne place. Placere pe sarma. Acum cred ca-I inteleg pe aia de se plimba desculti la circ pe sarma, stiu ei ca placerea e aproape de explozie. Explozie de aplauze, explozie de orgasm, de orice atat timp cat…. Ah, as putea sa stau asa la infinit. Aminteste-mi te rog, de ce ne oprim? De ce trecem la pasul urmator? Pentru ca eu cu siguranta nu m-am saturat !
One thought on “0”