Poate că ar trebui să înțeleg mult mai multe lucruri. Uneori am impresia că sunt închisă la minte. Am o mare deschidere spre o mulțime de lucruri, dar nu reușesc să înțeleg. Nu reușesc să înțeleg de ce oamenii aleg să se blocheze într-o lume virtuală a plăcerii, în loc de a ieși spre plăcerea lor și a găsi pe cineva care să o facă așa cum vor. Ne blocăm într-un ideal fanstasmologic al fanteziilor și dorințelor, blocând cu totul gândul că așa ceva ar putea să existe într-un mediu controlat.
Credem în iubirea pe care o vedem în filme, dar nu avem puterea să credem în plăcerea pe care o vedem, atunci când, între patru pereți și un ecran, rămânând singuri, ne acceptăm fetish-urile și dăm play la film.
Ce ipocrite sunt orgasmele astea, care nu cunosc adevărata plăcere, din pasiunea de a exista totul, de a avea mintea goală și a trăi tot ceea ce ți-ai dorit. De a trăi toată plăcerea pe care ți-ai imaginat-o atât timp.
Nu înțeleg lucrurile astea, dar poate, sunt eu prea închisă.
Nici eu nu inteleg oamenii ce traiesc fanteziile cu gandul,care se intreaba cum ar fi daca at trai experinta aceea live , insa, nu au curajul sa treaca la fapte.
Cu siguranta nu ai cum sa iti dai seama ce-to place SI nu-to place pana nu incerci.
Pentru că nu au curaj, pentru că au complexe, pentru că nu au noroc…
@Time: crezi că este vorba despre noroc?
eu tocmai asta caut in virtual…sa ies din el catre real people – stii vorba cu borcanul de dulceata 🙂
probabil raspunsul coresc ar fi: nimeni nu este perfect. toti avem frustrarile noastre micile noastre slabiciuni, temeri si poate ca nici chiar partenerul dorit care sa te completeze
Sa incepem cu… Tinder! Bucuria de aplicatie promite “aventuri” fara prea multe batai de cap, adica scapi de 2 – 4 intalniri si alte ore pierdute pe care le petreceti vorbind lucid despre viata de zi cu zi, trecut si viitor. Inevitabil, cu greu, se ajunge la… sa-l numim “momentul X” (de dragul vorbitului in public), cand apare dezamagirea: ori nu se intampla, ori afli ca ai de lucrat destul de mult timp la asa-zisa relatie pana se ajunge la fantezi. In realitate domnisoarele dornice de experiente noi au nevoie de mult timp de acomodare chit ca stiu in ce se baga, iar daca nu au un mental indeajuns de pregatit renunta imediat, uneori chiar si in timpul momentului X. Prin urmare, Tinderul in Romania e vazut ca o oricare alta platforma de dating, unde totul functioneaza dupa anumite reguli. Trist.
Sa continuam cu o relatie stabila! Mai nou media, credinta si alte lucruri pe care oamenii de rand le urmaresc in viata de zi cu zi ne programeaza sa gandim ca exista egalitate si ca ai tot dreptul sa spui nu, nimic rau nu se va intampla daca refuzi, partenerul te iubeste si o sa te inteleaga. Barbatul mai lenes se conformeaza si acepta ca nu se va intampla vreodata… ca doar nu vrea se sa sufere, caute din nou sau sa se faca de ras in fata prietenilor si a rudelor pentru simplul fapt ca a fost indeajuns de… BARBAT si a incheiat ceva ce nu trebuia sa existe in primul rand.
Ajungem la domnisoarele care fac lucruri contra cost, iar aici stim cu totii ca nu exista pasiune si ca trebuie sa fii destul de turmentat ca lucrurile sa prinda un pic de sens. Te alegi cu o experienta mediocra care a durat mai mult decat trebuie.
La final cumperi un pachet de servetele, o solutie pe baza de apa si intri pe pornhub ca sa iti scoti toate fanteziile din minte.
Morala? Suntem blocati pentru ca nu se poate.
Ps: Puteam sa-mi dau mai mult interesul cu acest comment dar… fck it, no1 cares.
Dar intrebarea mea este, cine e de vina pentru frustarile adunate? Tu ca persoana pentru ca nu stii cum sa abordezi problema, cum sa deschizi pe altii in fat ata, cum sa te deschizi tu, sau doar pentru ca ti-e frica sa o faci, sau virtualul pentru ca ne-a obisnuit atat de mult sa ne ascundem in spatele ecranelor. De ce se complaca lumea in relatii unde sexul e prost? “te iubesc, dar te insel”, ete fass!
Modul de abordare? Depinde… aici trebuie sa inveti anumite tipare in personalitate. Te poti “ruga” de o “crestina” zi si noapte, ea nu o sa incerce un butt plug legat de o codita decat sub influenta alchoolului si peste 25+ ani sau niciodata. Frica? Cum sa crezi in asa ceva… in cel mai rau caz te izbesti de un refuz, se termina, reincepi cautarea. Ajungi la pornografie cand toate lucrurile incercate esueza si ai nevoie de un quick-fix, problema e daca ramai blocat la pornografie, atunci e de rau. Frustrarile au aparut cu timpul, nu am gasit persoana potrivita, pentru majoritate sexul se rezuma la doggy, misionar, 69… intelegi tu, lucrurile simple.
Eu cred ca e vorba de frica (in multe variante sau specii) si un anume soi de comoditate.
Ca sa iesi in “exterior” si sa intalnesti oameni trebuie sa pui timp, unele resurse, ceva charm smd. Pe cand o laba in fata ecranului e infinit mai usor de facut. Ecranul nu se supara daca esti gras(a), egoist(a), neatent(a) sau pur si simplu nu ai chef de complicatii. E facil … Imediat si fara posibilitate de esec. Adica toate ingredientele ca sa prinda la vulg.
De fapt e aceeasi poveste: de ce se multumesc oamenii cu putin desi ar putea avea mult mai mult (de ce nu mancam sanatos, de ce nu facem sport, etc etc, toata pleiada de actiuni despre care toata lumea e de acord ca e bine sa le faci dar prea putini se inhama la ele).
Povestile cu zane si feti frumosi au pina la urma si un substrat sexual , transpus ulterior in filme .
Virtualul a preluat locul cartii , putini au scris pagini , multi scriu in anonimat . Cartea are autor , virtualul nu in fata .
Se cauta ce s-a cautat mereu , printul , zana , locul sultanului pt harem , baile romane , sclavii , fantezia expusa , impartasita .
1001 de nopti , minunata carte cu substrat sexual .
Si nu in ultimul rand , eticheta cronica a societatii
– ” e boccie ”
– ” e labagiu boschetar ”
Pot scrie un volum pe tema .
Multora le este pur si simplu frica sa incerce si live experiente sexuale. Altii mai putini timizi se folosesc de mediul virtual pentru a se “catapulta” spre placerile reale ale sexului prin diverse siteuri de matrimoniale, swing.
Eu unul prin intermediul unui site de swing am reusit sa imi indeplinesc o fantezie. Prima data totul a fost virtual dupa care s-a concretizat intr-o intalnire nocturna pe parcursul careia orgasmele au fost reale, nu virtuale.
Deci depinde mult si cum te manifesti si cat curaj ai intr-o astfel de lume virtuala pentru a-ti materializa fantezia.
La asta a raspuns foarte bine Pierre Bourdiue care vorbeste in multe lucrari despre Habitus, foarte foarte pe scurt e redata destul de bine ideea centrala aici https://ro.wikipedia.org/wiki/Habitus_(sociologie)#Habitus_.C3.AEn_accep.C8.9Bia_lui_Bourdieu si cam despre asta e vorba. e si habitusul care determina un individ sa fie ceea ce este ( ma rog, o parte) si apoi zona de confort din care tot asa din anumite cauze e mai preferabil sa ramai decat sa iesi