Nu am mai scris de mult timp despre tine. De fapt, pe cine mint? Scriu atat de rar, încât mă mir că mai nimeresc parole sau taste.
Petrec mult timp gândindu-mă ce lipsește, unde lipsește. De ce sunt așteptările mele atât de mari, când eu spun că nu mă aștept la nimic. Ajung să trag linia, să mă uit la concluzii și constat că a trecut un an.
Oficial nu este un an încă, dar neoficial, pasiunea a dispărut cândva prin perioada asta. De fapt, nu pasiunea, pasiunea a rămas acolo, a fost doar zidită în pereții frustrărilor, negării plăcerii.
Cât de mult mi-a plăcut mie jocul cu negarea orgasmului, doar pentru că atunci când îl aveam, simțeam cum îmi explodează tot corpul de fericire. Tremuram din fiecare centimetru al meu. Nu aveam putere să respir, să mă mișc, să zâmbesc. Nu puteam să îmi deschid ochii.
Îmi lipsește asta.
Am trăit multă vreme cu impresia că totul vine de la sine la momentul potrivit, dar, să ai perfecțiunea la care aspiri pe tavă în fiecare secundă. Asta este o nebunie. De fapt nu este nebunie. Este doar o naivitate pe care doar adolescenții nehormonați și-o mai permit.
Atunci când cauți orgasme în locuri nepotrivite. În acele momente ai surpriza să nu le găsești. Te acuzi pe tine că sexul prost de care dai trage la tine cu o viteză mult prea mare, fără să realizezi că el vine acolo pentru că-i permiți. Ajungi să te blochezi într-o lume care nu există, din propriile frustrări.
Vreau să dau vina pe tine, pentru că mi-ai arătat o parte a mea, pe care am savurat-o atât de mult. Mi-ai arătat de ce am nevoie de pasiune ca să simt orgasmele în fiecare centimetru al corpului meu. Pasiunea, nu este același lucru cu clișeica iubire. Pasiunea, mai are chef să plece dracului și să nu se mai întoarcă. Orice o să faci nu o vei mai aduce înapoi. Asta nu poate să fie decât frustrant.
Dar, vai, cât mi-e de dor de gemetele perfecte atunci când te simt în mine. Când îmi las toate orgasmele în mâna ta. Momentele acelea în care timpul se oprește în loc, eu tremur de plăcere, iar atunci când deschid ochii văd chipul tău zâmbind la plăcerea mea. Plăcerea noastră.
Nu mi-e dor de tine, nici nu simt că te doresc.
Mi-e dor de cineva care să facă toate astea.
Sa vezi acum ditamai lista cu “Pot fi eu acel cineva, te voi aduce pe culmile placerii! Iti voi provoca valuri de orgasme etc…” :))))
@Oliver: da, stiu. Or sa vina in valuri – valuri, de “orgasme virtuale agramate”. Ura!