26 iunie 2015
Îmi pare rău că nu o să pot să-ți ofer tot ceea ce ți-a oferit ea.
Sper să apreciezi totuși sinceritatea cu care-ți spun toate astea.
Nu vreau să crezi că vin cu sechele și dinozauri ascunși. Ar trebui să știi deja cine sunt și de ce am toate reținerile astea. De ce refuz sentimente care sunt supraestimate de către toți din jurul nostru. Nu pot să-ți ofer ceva în ce nu cred. Nu am de ce să-ți ofer sentimente false sau trăiri care nu sunt reale.
Am să-ți ofer ceea ce pot. Lângă mine.
Nu am să-ți dau mai mult decât ce am.
Nu am să-ți dau iubire, pentru ca nu cred în asta.
Am să-ți dau în schimb, tot ceea ce însemn eu:
Am să-ți dau toata ființa mea, cu gândurile și trăirile mele. Am să-ți aștern pe o tavă imaginară, înaintea ochilor tăi ceea ce ți-ai dorit mereu să vezi. Am să încerc să conturez perfecțiunea imaginii pe care ai încercat să o creezi în mine. Asta este tot ce o să primești de la mine, dar o sa primești, cu tot cu mine.
Vei avea – conform terms and shits – toate orgasmele și mângâierile. Vei avea siguranța că sunt acolo. Pe mine înconjurată în jurul corpului tău, ca o meduză. Așteptând atenția care este acolo, tânjind după o mângâiere mai mult și fără prea multă energie pentru încă un orgasm.
Mă vei avea tânjind după tine, mai mult decât am să pot tânji după mine.
Cu un reflex pavlovian care nu va putea sta nici măcar în preajma supărărilor și nervilor.
- Mai lasă-mă dracului să mă supăr pe tine!!!
Dar tu mă strângi în brațe și mă bulversezi mai mult decât mi-aș dori.
Nu știu ce vrei tu, dar eu știu cât de mult tânjesc după toată starea aia de spirit pe care mi-o dai doar privindu-mă. Doar simțind ochii tăi mari privindu-mă cum aberez fără sens și dorindu-și să mă opresc și doar să TAC. Știu toate astea dar cumva vreau să mai vorbesc cu peretele ăla încă puțin, înainte să mă întind peste masă, să-ți simt obrajii în palme și să te sărut. Să îți simt buzele și limba, tot ce mă devorează, acel ceva care îmi face creierul să se oprească prea devreme.
Nu vreau să ne jucăm cu toate cuvintele mari sau clișeele sentimentaliste. Astea sunt – așa cum am văzut – lucrurile care strică orgasmele. Vreau doar să înțelegi și să știi că nu o să vezi cuvinte mari din gura mea. O să vezi doar cuvinte – rostite. Statui virtuale construite. Cărămidă cu cărămidă, cuvânt cu cuvânt, orgasm cu orgasm. Toate la momentul lor. La fel ca noi, cei care ne simțim singuri în momentele astea și tânjim după acel ceva pe care-l aveam foarte de curând.
Nu se schimbă nimic.
Oamenii se schimbă, dar eu am devenit mult prea obosită de schimbări bruște, așa că tot ce-mi doresc este să mă schimb în felul meu.
Nu am să-ți dau nimic. Pentru că după nimic nu poți să ai dezamăgiri.
Am să-și refuz visele și tot, ca să nu ai dezamăgiri.
Am să mă cuibăresc mai apoi la tine în brațe – poate – dorindu-mi multe, dar față de tine, nu am să vreau nimic.
Am minți, ok.
Am să te doresc, la fel de mult cum își doresc ei să citească despre tine.
Am să te vreau. la fel de mult cum Sahara își dorește o ploaie torențială.
Am să tânjesc după tine, la fel cum EC tânjeste după soare.
Dar nu am să folosesc niciun cliseu, ca să te doresc mai mult, nici măcar pe ăsta.
