Cândva, în toată inspirația mea, am simțit nevoia să scriu mai multe. Am să le scriu probabil, de dor și de dorință – la timpul lor. Momentul în care mi se va face poftă și nimic nu îmi va putea opri amintirea. Unele articole, unele cuvinte, unele portrete trebuie puse la punct la timpul lor. Nu am momentan energia, dar ele or să apară, flămânde după privirea ta, după tot ceea ce însemni tu la momentul lor.
Nu rămâne dezamăgit despre lipsa lor, numărul tău de cuvinte aici, oricum se mărește. Oricum o să se mărească pentru că pofta de tine nu o să se micșoreze în tot timpul ăsta. Atât de multe mustrări de conștiință am avut până acum doar la gândul că aș putea să te înlocuiesc cu altcineva. Aș avea orgasme pline de vinovăție când cineva ar reuși să ghicească secretul lor. E drept, nu e foarte greu să provoci un orgasm când este vorba de mine, sau mai mult să mă faci să-l cerșesc. Este mult mai greu să mă faci să vorbesc despre asta. Mă simt vinovată, să nu crezi că nu mă simt. Când îmi dau seama că am lăsat atât de multe cuvine nespuse.
Nu îmi găsesc pacea pentru a scrie despre tot. Cumva, în mine, adânc acolo nu vreau să accept varianta ca te-ai putea întoarce și nu m-ai dori. Că ai putea să te întorci cu mințile sucite de altcineva, sau de altceva, nu de dorul de mine. Îmi dau seama că sunt absurdă, că așa ceva este doar un egoism conturat de câteva gânduri confuze. Îmi dau seama că o să-mi treacă atunci când valul de lucruri adunate multe și mărunte o să treacă, iar cuvintele tale or să apară în liniștea serii ca șoaptele tale în urechile mele. Am început să-mi neutralizez cenzurarea mea.
Sper cumva, ca noi doi sa rămânem acolo până când o să fim pregătiți să trecem peste, să ne săturam unul de altul iar toate astea să rămână o statuie scrisă peste orgasme și zâmbete cu care să ne mândrim la fiecare beție. Măcar la fiecare beîie.
Ești, poate, unul dintre cele mai bune lucruri care mi s-a intamplat. Probabil, sau mai mult ca sigur nu singurul, tocmai acesta este unul dintre motivele pentru care m-am ambiționat de multă vreme să-mi adun gândurile. Nici tona de vitamine menite să mă ajute să-mi fac curat în gânduri nu mai reușeste să-și facă efectul. Sunt convinsă că am să fac câteva nopți albe în care degetele mele vor obosi. Eu am să adorm în aceeasi poziție turcească, cu gâtul puțin sucit, privind peste ecranul laptopului bucați din seriale și derulând în minte toate momentele acelea pline de plăcere. Derulând toate orgasmele și gândindu-mă când am să găsesc pe cineva care o să mă bulverseze mai mult decât tine. Ce-i de făcut oare acum?
Pentru că sunt o lașă, care nu poate să spună – încă – tot ce are de spus despre tine, dar cumva spunând o grămadă de lucruri anexe, îți fac o scurtă listă despre ceea ce or sa citească alții cât timp o să lipsești tu, dar pe care tu o sa le citești doar aici.
Internetul meu este limitat printeso
Știu asta. Știu mai bine decât mi-aș fi dorit să stiu. Nu-mi vine nici mie să cred că sunt atât de înțelegătoare. Nu-mi vine nici mie să cred că mă simt ca Alice în țara minunilor, trecând totul pe lângă mine de parcă nu ar fi nimic al meu. Parcă totul este un vis lung, care nu știu când a început sau dacă vreau să se termine. Sunt prea confuză în legatură cu ceea ce-mi doresc, cu ceea ce scriu sau cu ceea ce vreau
