Acum ceva vreme veneam la tine sa ma plang. Eram usor deprimata iar inspiratia era departe de a-mi onora tastele. Se mai intampla uneori si pe la casa mari. Poate ca nu ma ambitionez sa scriu destul. (cu siguranta nu ma ambitionez sa scriu destul). De curand mi-am adus aminte de tine. Mi-am amintit chiar toata scena. Cum stateam pe canapeaua din biroul tau, degustam un pahar de cola, imi doream sa fumez. Imi doream sa fumez si sa te opresti din reprosuri. Esti cu siguranta singurul barbat cu care n-am absolut nicio tangenta din punct de vedere sexual, care uneori ma mai citeste si care mi-a reprosat atat de multe lucruri. Ai avut dreptate, sa stii ca ai avut foarte mare dreptate. Stiam asta si atunci, dar nu vedeam o iesire din problema. Atunci nu intelegeam multe, dar am preluat problema cu mult calm, neasteptand sa se rezolve de la sine dar cautand in fiecare coltisor o rezolvare. Rezolvarea ta era sa ies din zona mea de confort, dar solutia mea nu vroia sa se apropie de o asemenea rezolvare.
Pana la urma, te anunt ca am impacat capra cu varza. Am iesit si am ramas in acelasi timp in zona mea de confort. Mai mult de atat, stau pe granita dintre cele doua si astept sa vad cum bate vantul si in ce parte pic. Uneori mai alunec in exterior si nu-mi place sa nu am control, dar uneori cad pe o saltea in interior. Salteaua are arcuri mari, ma arunca inapoi pe granita – acolo mi-e locul. Acolo mi-e locul pana cand am sa devin atat de buna cat am sustinut atatia ani ca sunt.
Documentarea mea a inceput, a inceput cu practici si cu un muz care-mi spune privindu-ma peste ochelari : nu vrei sa te documentezi tu despre asta? In unele zile sunt mai norocoasa, imi da el inceputul spunandu-mi cu un zambet care ma face sa ma blochez: uite, ma gandeam ca am putea incerca asta. Eu am cautat ceva dar am gasit numai porcarii. Cauta in arhivele tale de minuni acel ceva care sa ne faca pe amandoi sa ne simtim de minune.
Asa ca da. In fiecare zi caut peste tot, pe bloguri de profil, forum-uri, site-uri, ideile lui sa fie puse in aplicare. Ideile lui care devin ale mele. Am fost prea rasfatata si constat acum ca am ajuns o scandura cu fite, care vrea sa faca multe si daca are chef, poate o sa-si si ridice un picior fara sa se miorlaie despre asta 20 minute. Gata cu prosteala, placerea e placere si subestimand-o si nedocumetandu-ma, baiatul ala o sa primeasca maxim cel mai mediocru sex oral pe care o sa se chinuie jumatate de an sa-l uite. Haide deci sa ne jucam cu zone erogene, cu placeri, cu fantezii si sa conteze ce vrea el, pentru ca altfel, orgasmele mele nu o sa mai aiba nicio finalitate. Iar cleo va fi indeajuns de alintata, pentru ca atunci cand eu incep sa preiau din initiativa, ea sigur va primi portia ei de alint.
Schimbam muzele pentru ca sexul se simte prin fiecare parte a corpului, nu doar printr-o zona. Schimbam reprosurile, pentru ca fustele trebuie sa tremure sub adierea vantului si descurajarile norilor. Schimbam tot, dar in special, schimbam schimbarea. Ne tinem si noi de cuvant putin?
Iti multumesc pentru zguduiala de atunci. Aveam nevoie. Tu stiai asta, eu invat !
Frumos….fara reprosuri….:) Cleo….suna frumos….chiar interesant…. mau mult aduce a alint….
@horus: putin este un alint 🙂 dar si o multumire
Intr-adevar e greu sa gasesti o multumire … dar uite ca tu ai gasit-o…:) cum ai reusit? 🙂
@Horus: cu greu dar e acolo
Interesant subfusta.ro draga Cleo, e ceva nou iar ideea si stilul sunt excelente. Cat despre multumire….:) invata-ma s-o gasesc si eu…:)
@Horus: sa o luam pe rand: Numele meu NU este cleo 🙂 (istoria acesti “nume” e usor de gasit). Iar eu nu am sa te invat sa-ti gasesti multumirea. O sa o gasesti singur. Daca textele mele or sa te ajute, pot doar sa ma bucur