mi-a fost dor de tine

Ma bucur cand imi simti lipta. Simt dependenta pe care o ai fata de mine cat de draga iti sunt. Simt ca teoria mea asupra faptului ca lumea pur si simplu ma iubeste este adevarata. Asta nu pate decat sa ma bucure si sa ma excite in acelasi timp. Lipsa de atentie imi provoaca niste stari pe care in general nu le caut. Le reneg pur si simplu si imi doresc sa le folosesc mult mai util. Stari pe care le ingrop in adancul meu pana cand ma schimba, apoi le scot din mine ca pe niste frustrari ce nu-si au locul. Le dau pur si simplu afara transformandu-le in ganduri singuratice. Transformandu-le in texte menite sa clateasca ochii si sa trezeasca lucruri. Sa faca sa fiarba sangele in tine. In mine. In noi toti.

Dar apari. Senin de fecare data, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Eu accept jocul pentru ca – se pare – traiesc din astfel de jocuri. Traiesc din seductii si orgasme. Toata fiinta mea le accepta si toata lumea se bucura de ele. Cine ar fi prost sa nu o faca?

Vii pentru ca stii ca cel putin inca o vreme sunt aici pentru tine. Sunt ca un prieten bun. La nevoie. La nevoie de mine. La nevoia trupurilor care se lipesc unul de altul si nu se mai dezlipesc o vreme.

Ti-am mai spus eu si cu alta ocazie ca : fuck friends are like best friends, you can have one for a lifetime. Dar lucrurile se complica si totul devine mai mult de atat. Se ajunge la jocul asta al dependentei de atentie, de placere, de noi. Ne lipim unul de altul si atunci cand ne e dor, ne dam seama de ce ne e dor. Poate ca ne obisnuim cu binele. Asta sper sa nu fie de rau. Poate ca suntem prea tineri si prea comozi pentru toate astea.

Dar ti se face dor de mine. Iar eu zambesc. Stiu ca nu sunt singura. Dar pe mine ma roade. Eu am de multe ori un vierme care ma roade. O sa o faca pana cand am sa gasesc altceva. Poate ca asta e unul din momentele cand nu vroiai sa stii toate lucrurile astea, dar ti-am promis ca ti le spun. Ma bucur cand simt ca ti-a fost dor de mine! Dar uneori mi-ar placea sa nu apuce sa ti se faca dor.