Nu stiu daca am reusit vreodata sa iti multumesc pentru toate cele. Stiu ca sunt ocupata mai nou sa arunc in tine singurul repros pe care-l am, dar cand se va invechi iar va trebui sa o iau de la capat. Am sa recunosc scris, aici, pentru ca ti-ai asumat ca vrei sa stii tot ca m-am lipit de tine. Dar, eu oricum, sunt o lipicioasa, ma lipesc de toata lumea.
Vreau sa-ti spun ca esti singurul dintre toti cei din jurul meu care a fost cu adevarat dezamagit atunci cand a aflat ca m-am reapucat de fumat. Parca de cate ori ma intrebi cum stau cu fumatul, cumva speri ca-ti spun ca m-am lasat. Dezamagirea ta m-a facut sa-mi ramana tigarile-n gat in ziua aia, dar nu planuiesc sa ma las curand. Imi pare rau pentru asta.
Vreau sa-ti spun ca esti cel care-mi atrage atentia ca este necesar sa renunt la orgoliu si sngurul care a reusit sa mai doboare din zidul acela de egocentrism. Iti dai seama cat de puternice sunt orgasmele alea daca reusesti sa faci asemenea minuni?
Ma incurajezi, ma certi, esti cel ma senin cand vine vrba de mine. Esti dispus sa schimbi multe si nu inteleg de ce. Iau notite si apreciez tot ce faci. Eu raman totusi in exterior si trag concluzii in privinta a ce vrei tu, a ce faci tu, a ta.
Poate ca-mi pun prea multe intrebari si tot ce conteaza este faptul ca ne simtim bine si ca tu, cumva, incerci sa schimbi. Opreste-te te rog, pentru ca daca vei schimba tot ce vrei (nu vei face rau nimanui), dar vei ridica atat de mult stacheta pentru cel care va vrea sa isi petreaca tot restul vietii cu mine incat imi va fi greu ori sa-l gasesc ori sa nu-l insel.
