Ma vand

Fara doar si poate asta fac in fiecare moment. Ma vand. Ma vand pentru fericirea altora pentru ca asta imi aduce mie fericirea. Ma vand cu trupul pentru ca in toate celelalte momente ma indoiesc ca as avea vreun suflet. Ma vand fara sa-mi pasa prea mult de orice altceva ce se intampla in jur, atat timp cat vad zambetul ala pe chipul care este langa mine. E greu, intr-o lume in care comertul este atat de avansat, in care femeile se vand pe bani grei pentru orgasme false, e greu sa vinzi sinceritate.

E drept, fara sa fiu mironosita, trebuie sa recunosc ca sunt o gramada de domnite care se vand si o fac de placere. Mai sunt alea care o fac de nevoie si alea care o fac de atat timp incat au uitat si de ce o fac, sau chiar mai rau : daca le mai place.

Am incercat sa fiu un negustor de suflete, dar am constatat ca nu-mi face placere deloc sa cumpar sufletele rupte ale altora si sa le repar. Absorb din ei energia aia plina de durere si raman eu cu ea. Mie nimeni nu mi-o cumpara. Ce ar vrea altcineva sa faca, ce ar putea sa faca daca ar cumpara de la mine un suflet gata sfaramat? Eu ce sa fac cu el? Sa-mi incep o colectie de suflete?

Am decis deci sa ma vand. Imi vand atentia, saruturile si imbratisarile pentru orgasme si atingeri. Imi vand trupul pentru idei, imi vand sinele pentru o gama – nu atat de larga – de idei. Se poate spune ca sunt un artist adevarat, pentru ca doar artistii se vand muzelor cu toata fiinta. Sau oare muzele se vand artistilor de dragul de a fi utile pentru ceva? Nu mai inteleg nimic din tot comertul asta de trupuri care isi cauta identitatea in saruturile celuilalt. In atingerea buzelor fierbinti care se plimba flamande pe o bucata de piele. Unghiile mele ar scrie pe trupul tau o poveste demna de premiul Nobel. Pacat ca nimeni nu o poate citi vreodata. O citesc eu de cate ori imi plimb buzele peste urmele vagi lasate de unghiile mele. Ma hranesc cu propria mea inspiratie. Ma hranesc cu atingerile tale care ma fac sa ma vand tie cu totul. Sa ma las dusa in lumea aia creeata de tine pe care vreau sa o descopar. Sa ma las purtata in patul ala care ma face sa ma intreb de multe ori ce caut eu de fapt acolo. Sa fiu acolo, doar eu, intre vise si asternuturi transpirate, miros de tigara si alcool de la noaptea de inainte si nimic altceva nu mai conteaza.

Ma vand pentru ca asa am fost invatata sa gasesc fericirea. Pentru ca nu accept sa imi creez o fericire proprie si pentru ca ma hranesc cu visele tale, cand ma vand tie, te simt atat de mult, de tare, de puternic, incat vreau ca nimic din toate astea sa nu mai conteze. Ma vand pentru ca asta stiu sa fac cel mai bine.

Hai sa va vad cum imi plangeti de mila, cum incepeti toti sa faceti pe moralistii spunandu-mi ca nu e bine ce fac. Sa va vad spunandu-mi ca ar fi mult mai bine pentru sanatatea mea mentala sa fac ceva mult mai productiv de atat. Moralistii intotdeauna or sa spuna ca sexul nu este raspunsul tuturor lucrurilor, dar Dumnezeule cat de frumos si de pasional este. Gasesti pasiunea aia arzatoare in muze la care nici nu te asteptai. Oameni simpli care tin in ei niste dureri si secrete, niste trecuturi furtunoase numa bine pentru a-mi hrani mie imaginatia. Ma vand lor. Ieftin. Cafea, tigari, si un shot de atentie. Un sarut pe gat care sa-mi faca sfarcurile sa se intareasca doar la gandul ca il pot ingramadi in primul gang care-mi iese in cale sa-l las sa-si bage mana in pantalonii mei si sa simta cat ma excita. Sa-i spun ca-l doresc, sa-i soptesc si sa-l musc de ureche usor, doar ca sa-i demonstrez ca sunt doar a lui.

Atunci cand cineva se vinde, trebuie doar sa te bucuri de asta. Trebuie sa profiti din plin de tot ce-ti ofera la pretul pe care-l platesti. E mic totusi, eu asa cred, ca ma vand destul de ieftin, dar poate altii cred ca ma vand scump. Cine mai face diferenta pe scara preturilor sexuale? Cine tine un scor la toate astea? Exista oare cineva care sa refuze free sex? Eu ma vand, imi vand orgasmele pentru suflete care imi dau inspiratia de care am nevoie ca sa traiesc. Atat doar