*acest articol este un guest post*
Nu vorbesc din carti dar nici nu sunt vreun Casanova sau Don Juan. Ce spun în articolul acesta porneste de la o premisa simpla. Nu cred ca suntem capabili de lipsa completa de emotii. Doar daca avem saibe lipsa pe undeva. De ce spun asta?
Povestea de amant seamana destul de tare cu cea de fuck-friend. Atât timp cât tu nu esti cel implicat în relatie dar ea e într-o alta si te suna la 2 dimineata sa beti un vin la un film… e de înteles ca te-ai suit în masina si-ai plecat sa revezi filmul…
Pleci cu gândul ca se-ntâmpla exact ce trebuie sa se-ntâmple si cu ideea asta în minte totu-i bine si frumos pâna la un punct când… ceva se strica.
Întrebarea pe care retoric o arunc în eter este urmatoarea: Ce se întâmpla când conventia, întelegerea, pactul pe care-l au cei doi se duce pe apa sâmbetei? Ei bine, viata e complexa, si-are multe aspecte. Unul dintre ele e ca n-o sa se mai repete faza. Altul e ca o sa se repete tocmai din cauza imbecilelor de sentimente care au aparut pe parcurs si-au dat povestea simpla peste cap. Si mai complicata, si mai apriga devine faza când începe sa se ti vorbeasca despre subiect. Ce-i drept, dupa… la tigara.
Beneficiul de-a fi fuck friend-ul cuiva te absolva de multe acuze si responsabilitati care … n-au rost. Cel putin într-o goana turbata dupa orice, parca-si pierde din sens amorul si intervine în scena dublura numita sex. Nu zic ca-i mai bun unul decât celalalt. Nu. Zic doar ca daca stabilit a fost ca se întâmpla unul din doua, atunci asa sa se-ntâmple.
Nu de alta, dar dup-aia apare Blestemul. Scrisa, verbala sau poate chiar nespusa, întelegerea de a avea un fuck-buddy e una fairplay. Râdem, glumim, … etc. Nasol e când vine “nota de plata” încarcata cu tot felul de sentimente si emotionalitati total neasteptate. De ce sa faci asa ceva? Pentru ca nu te poti abtine? Ai intrat în hora stiind ca poti sa duci melodia pâna la capat. Nu? Si daca dansam tango, e nevoie de doi, nu? Nu ne calcam pe picioare schimbând stilul doar ca asa … s-a întâmplat.
Dar ce spun eu aici e foarte probabil sa nu se întâmple… în multe cazuri. Pe de alta, banuiesc ca cei care reusesc sa fie “profi” când vine vorba de satisfacerea celuilalt au sanse sa ajunga la clasa de avansati. Fericiti? Nu stiu. Conteaza?
Nu pledez nici pentru si nici contra. Doar subliniez ca suntem creaturi emotionale. Avem sansa sa riscam când intram într-un joc cu reguli variabile sa nu ne mai placa jocul si sa vrem sa-i modificam regulile dupa chipul si asemanarea propriilor noastre placeri. Ce se-ntâmpla cu celalalt, însa?
