Dragii mei cititori,
Am acceptat faptul că o mare parte dintre oamenii care citesc aceste texte ma întâlnesc virtual în colturi (dintre) cele mai dubioase și întunecoase ale internetului. Am acceptat până și faptul că majoritatea nu vă dați silința să citiți. Ar trebui să fiu mulțumită dacă scanați articolele și vă uitați la poze. Totuși, sunt și pozele o parte mare din munca mea, atât ca și reseach cât și ca o metodă mult mai vizuală de a mă exprima.
Am acceptat agramaticalitățile pe care mi le debitați pe facebook. Bine, aia nu am acceptat pentru că în continuare încerc să vă explic: pula trebuie să știe carte ca să mă fută.
Cleo nu este pseudonimul meu. Cleo nu mă numesc eu. Numele meu nu este nicidecum Cleopatra. Nu. Cleo a început de la o glumă, între noi fetele, care prin clasa a 10-a ne dădeam nume organelor genitale. Ni se părea nouă cool asta. Oarecum era cool pe vremea aia. I-a rămas numele de Cleo, nici nu îmi aduc aminte de unde a pornit toată gluma, dar întotdeauna m-a amuzat faptul de a avea un nume pentru așa ceva.
Să ne lămurim. Eu scriu numele cu italic, deoarece îl folosesc ca pe un sinonim pentru pizdă vagin. Fac asta pentru ca nu-mi place cum sună cuvântul și pentru că vreau să vă fac pe toți (sau cât mai mulți dintre voi) să înțelegți că numele meu nu este cleo. Nici nu îl folosesc ca pe un pseudonim.
Blogul se numeste sub fusta și scrie cleo. E simplu.*
Sunt aventurile pizdei mele vaginului meu, care povestește, de acolo de sub fustă cum se fute, cine o fute, de ce o fute. Cu lux de amănunte, cu frustrări – cu tot. Un personaj fictiv, un vagin fictiv, scrieri demne de beletristică.
Opriti-vă din a vă întreba cât este real și cât este o fantezie neimplinită. Ca să rezolvăm și dilema asta cu care ma futeți la melodie mă înnebuniți, citând după un autor în viață, scrieri de erotic (la care nu-i dau numele ca oricum habar nu aveți despre cine vorbesc – nu e un autor ultra cunoscut): ceea ce scriu eu este real, pentru ca eu nu am imaginație.
Sunt articole fictive scrise aici de către mine. Le puteți simți din primele rânduri. Sunt articole slabe și articole bune. Articole cu mult sex și articole sentimentaliste. Îmi caut personalitatea erotică, îmi caut personalitatea ca și om care vrea să descrie ceva. O fac deja de multă vreme și încă, foarte curioasă, scriu. Diferența dintre mine și cei care scriu romane este că ei stârnesc reacții printre critici, eu sper să stârnesc reacții printre cititori. Unii dintre voi îmi spuneți că stârnesc erecții cu unele din scrierile mele. Așa o fi, poate că fiecare dintre noi reacționează diferit. Mi-ar plăcea să văd unele dintre reacțiile pe care le provoc, poate că de aceea unii dintre voi îmi trimiteți atâtea poze cu organele voastre genitale, când ar fi mult mai simplu să îmi spuneți câteva cuvinte.
Uite-mă deci, cerșind comentarii, cerșind interacțiune de la oameni care ori se tem să scrie, ori nu știu să adune și aplicația care vă obligă să demonstrați că sunteți oameni e prea grea.
Dragi cititori, vă rog, inspirați-mă. Scrieți-mi aici, pe butonul de contact, sau oriunde doriți dumneavoastră, atăt timp cât eu stiu ce vă place. Personal, sentimentalismele mie îmi provoacă grețică, unul la câteva luni creat din prea mult alcool combinat cu o partidă înnebunitoare de orgasme e acceptat (nu e, dar caut constant scuze pentru el). Mai mult nu, pentru că face rău la digestie.
Multumesc,
Cu drag cleo
“la care nu-i dau numele ca oricum habar nu aveti despre cine vorbesc” … uimeşte-mă … care este acel autor necunoscut de plebe, e l james ? :))
@Razvam din seria doi in care faci pe desteptul, omul se numeste Pedro Juan Guttierez, mi-as cere scuze spunandu-ti ca ti-am jignit iq-ul spunand ca nu stii cine e, dar presimt ca inainte sa-mi raspunzi aici facand iar pe desteptul o sa-i dai Google. Asa o sa-mi demonstrezi mie ca stii cine e!
cleo cleo …
Nu, nu as vrea sa iti ceri scuze si nu mi-ai jignit iq-ul, poate doar m-ai facut mai curios. Chiar daca ziceai de prima oara tot habar nu aveam, din pacate eu si beletristica ne-am despartiti la vaste fragede …
Eu nu demostrez altcuiva decat mie ce stiu si ce goluri am. Oare ce iq subunitar ar trebui sa am sa zic DA … eu chiar il cunosc
… eu personal intru pe un blog ca sa aflu ceva nou, pentru mine, iar in cazul de fata numele lui o sa ma faca sa dau poate un pachet de tigari sau doua pe o carte de-a lui …
@razvan eu iti recomand cu marinimie sa nu mai sustii ca ma citesti, atat timp cat mi te adresezi cu “cleo”, iar tu nu stii cine e “cleo”. Ajungi sa ma jignesti doar pentru simplul fapt ca ma citesti
eu unu ma bucur pentru ca nu ti-am spus “cleo”.
@Mr. Love: apreciez asta 🙂 Sunt oameni care nu inteleg reactia mea atunci cand nu reactionez foarte prietenos la acea adresare 🙂
“numele meu nu este cleo. Nici nu îl folosesc ca pe un pseudonim.”
Buna,
Am citit vreo 2-3 articole de-ale tale.
Am inteles ca numele tau nu e Cleo, Cleopatra.
Am inteles cine e Cleo.
Ce nu inteleg e ce intelegi tu prin pseudonim si cum numesti tu faptul ca te semnezi Cleo.
As vrea sa stiu cum ai vrea sa ti se adreseze cititorii tai.
O seara buna!
Salut, dat fiind ca blogul acesta, are un singur autor: eu, e cumva logic ca cititorii mi se adreseaza mie. Asadar, ce nu inteleg este de ce este necesar de o mentionare de “nume” atat timp cat, e clar ca sunt eu – iar eu nu sunt cleo. in fine, asta e o frustrare personala a mea mai lunga, despre nevoia oamenilor de a-ti spune pe nume, cand e clar ca sunteti doar doi. 🙂
Am intelse.
Deci nu ti-e clar nici tie ce reprezinta faptul ca te semnezi Cleo. 🙂
Totusi ar fi nevoie de un nume cand cineva raspunde la un comentariu al altui cititor dupa care doreste sa ti se adreseze tie in acelasi comentariu.
Eu stiu exact de ce ma semnez “cleo”, si cine e cleo. Cred ca textul de mai sus explica tot. Pentru cine vrea sa vada
Nu intentionam sa merg atat de departe cu polemica asta dar faptul ca iti sustii atata ideea ma indarjeste si pe mine.
Am recitit tot textul si ma conving din ce in ce mai tare ca nu ti-e deloc clar ce reprezinta Cleo pt tine.
Hai sa-ti explic ce am inteles eu.
Cleo e alter egoul tau dar faptul ca Tu (nu Cleo) te revolti cand lumea i se adreseaza lui Cleo ma face sa cred ca tie nu ti-e clara treaba asta.
“Sunt aventurile pizdei mele vaginului meu, care povestește, de acolo de sub fustă cum se fute, cine o fute, de ce o fute. Cu lux de amănunte, cu frustrări – cu tot. Un personaj fictiv, un vagin fictiv, scrieri demne de beletristică.
… ceea ce scriu eu este real, pentru ca eu nu am imaginație.
Sunt articole fictive scrise aici de către mine.”
Sper ca vezi contradictia de aici.
Singura explicatie ar fi ca suferi de https://en.wikipedia.org/wiki/Dissociative_identity_disorder si personalitatile ti se schimba de mai multe ori in timp ce scrii un articol.
Am nimerit-o?
nu ai nimerit-o. haha
deci cleo = pizda.
atat am avut de zis.
cand tu spui “tu cleo”, eu citesc “tu pizda”. Nu poti vorbi cu un organ. Adica poti, dar e cumva ciudat sa te astepti sa raspunda, nu? Dar totusi eu (stapana lui cleo) iti raspund. de aceea nu e cu litera mare. pentru ca nu e un nume, e o poveste, un personaj, o fantezie, o pizda. Am folosit cleo pentru ca nu imi place cum suna cuvantul “pizda” nici in scris nici in vorbit. O alegere personala. Dar tu, esti liber sa faci psihanaliza acestui text pana te saturi, sa cauti raspunsuri complicate acolo unde nu exista. Stiu ca nu exista pentru ca, acest “personaj”, “alter-ego”, etc, este inventat de mine. Stiu exact cum arata (hahah. ironic). Sunt si articole fictive, se simt cand le citesti, tocmai din lipsa imaginatiei mele. O parte le-am mai sters de-a lungul timpului, sau completat, slefuit. O parte au ramas aici. O parte (inca vorbim de alea imaginate), s-au pierdut in negura internetului.
In fine.
tl:dr : autor este pizda mea. Atat. Asta reprezinta cleo, asta e cleo. O pizda, un vagin, nimic mai mult. in schimb, tot nu inteleg nevoia oamenilor de a spune un nume. Daca acolo sus scria “author”, inseamna ca ala era numele meu?