Cate zile au trecut de cand n-am mai scris nimic? Cate zile au trecut de cand toate gandurile mele s-au pierdut doar in capul meu. Cate zile au trecut de cand toate astea incep sa ma frustreze si sa para ca au cea mai mare importanta? Cate zile au trecut de cand zac in bratele tale si-mi pun intrebari. De ce imi pun intrebari? Nu ar trebui sa-mi pun intrebari. Nu ar trebui sa ma intereseze nimic din toate astea.
Stii, momentele alea cand ma imbratisezi si ma saruti? Iar eu incetez sa ma mai gandesc la chestii? Stii toate momentele alea in care eu nu vreau sa ma dezlipesc de tine, dar totusi ma imbrac sa ma duc acasa? Doamne, toate momentele alea sunt cele in care-mi dau seama ca de fapt, problema din capul meu un e atat de groaznica. Hormonii mei sunt la locul lor si chiar daca nu se intampla ceea ce in mod normal ar trebui sa se intample, creierul meu functioneaza, al tau la fel. Totul este tandru iar eu reusesc sa-ti spun cat se poate de sincer ca te doresc. Simt ca nu vreau sa ma dezlipesc de tine si simt ca vreau ca actiunea aia sexuala si foarte carnala dintre noi doi sa fie exact asa cum trebuie, cu toate fanteziile deoparte, cu toate trairile acolo, cu totul. Cu amandoi trup si suflet !
Restul confuziilor si dilemelor vor veni cu timpul. Avem timp de ele. Avem timp sa le facem frumoase, avem timp sa le slefuim, sa le implinim, sa le fotografiem si sa scriem despre ele. Sa ne imbratisam, sa ne sarutam, sa profitam unul de celalalt. Sa stam imbratisati pana cand ne incurajam reciproc sa mergem sa ne spalam. Sa facem tot ceea ce oamenii normali fac.
Cate zile au trecut de cand nu am mai spus nimic?
