Adevarul este ca daca te uiti la el realizezi ca parca dracul nu este atat de negru precum pare. Nimeni nu are cum sa para atat de inocent si chiar sa fie inocent. Intr-o astfel de situatie cine este cel pervers? Cel care-si doreste? Oare chiar privim astfel de situatii cum trebuie? O lolita trebuie sa nu fie subestimata pentru ca ea, cu inocenta ei te va uimi poate mult prea mult, si asta pentru ca tu, in conceptia ta nu vei putea sa realizezi ca in capul ei se produc atat de multe ganduri, unele rele, unele bune.
Ne place sa credem ca toti oamenii sunt buni, dar in realitate suntem toti niste saci de hormoni si poate ca asta este tot ce conteaza. Pe de o parte nu vrem sa realizam ca oamenii sunt rai in jurul nostru. Nu vrem sa realizam ca sunt atat de multe lucruri care ne lasa masca doar pentru simplul fapt pentru care noi nu eram obisnuiti cu ele. Oare chiar suntem atat de inchisi incat sa nu acceptam faptul ca este o varsta la care absolut toata lumea are hormoni care umbla bezmetic si care nu se vor opri. Nu atunci, nu acum, si nu prea curand.
Tindem sa radem si sa aratam cu degetul spre toate relatiile in care diferenta dintre ei este atat de mare incat nu stii daca exista iubire sau doar interes financiar. Nu. Exista relatii in care nu exista nici iubire, nici interes financiar, si chiar daca el ar putea sa-i fie tata, nu e vorba de iubirea paterna de care ea n-a avut parte, nici ca el poate sa-i ofere ceva pe baza experientei lui de viata. Este vorba doar despre puterea pe care o are ea asupra lui. Ea are puterea hormonala (si doar hormonala) de a avea orice barbat isi doreste. Este o provocare sa aiba unul de varsta tatalui ei, doar pentru ca el are deja o fata de varsta ei.
Pentru el este un privilegiu sa aiba langa el o asemenea “bucatica”, iar pentru ea este o joaca sa il aiba langa el. Analizeaza de atatea ori doar partea sexuala, si constata ca totul face bine la amandoi. Ea este cea care face legea in relatia asta, nu va tine cont de faptul ca si barbatii sunt oameni.
