Animalul

Am descoperit ca sunt Alice in Tara Minunilor

*eu sunt Alice, iar tu, TU esti Tara Minunilor

 

  1. Alice coboara in vizuina iepurasului

Mi s-a parut un cliseu de la inceput sa ne uitam la Alice in Wonderland, dar stiam ca o sa fie un film potrivit, dat fiind faptul ca are indeajuns de multa pornografie dar si indeajuns de mult film, incat sa poata sa fie vizionat dar sa poata sa fie si genul de film care sa ridice hormonii in noi.

Nu stiu de ce vroiam o introducere in toate astea, deoarece era clar ca nu avem o problema cu poftele sau cu ideile.

As putea spune ca asa am intrat eu in vizuina animalului nesatul, incet si curioasa sa vad ce gasesc.

Insa cand Iepurasul, nici mai mult nici mai putin, scoase un ceasornic din buzunarul vestei, se uita la el si-apoi isi iuti fuga

Iar pe la inceput, exact asa faceam si eu. Fugarita de ceasornic. Alice si curiozitatea ei despre graba animalelor.

Cam asta este momentul in care, Alice descopera intrarea catre Tara Minunilor

Eat me

1XXX_6733

  1. Balta de lacrimi

Alice nu s-a obisnuit indeajuns de repede cu Tara Minunilor. Ajunsa acolo, nimic nu i se parea minunat, dar a transformat totul intr-un spatiu umed. Un lac in care puteai sa innoti. Aproape la fel ca mine sub fiecare atingere a ta. Ma transformam intr-un lac. Un lac care era inceputul intrarii spre Tara Minunilor.

  1. Un miting alergator si o poveste cu coada

Cam asta era capitolul cu Alice makes new friends…and gets a likin’

Am primit si eu asta, chiar daca am incercat sa te opresc. Nu reuseam sa-ti explic ca nu-mi place, pentru ca pana sa scot cuvintele pe gura, te-ai varat cu capul la mine-ntre picioare. Ti-am simtit limba cum se plimba peste mine. Ti-am simtit limba cum face ceea ce imi facuse mana ta cu cateva momente inainte. Te-am simtit asa cum nu mai simtisem pe cineva de foarte multa vreme. Fara sa reusesc sa ma controlez, ti-am dat un orgasm pe care l-ai primit cu zambetul pe buze, cu limba pe mine si cu mine spunandu-ti razand si tremurand du-te dracului!

  1. Iepurasul trimite un biletel

M-a luat drept slujnica lui, ce-o sa se mai mire, cand o sa descopere cine sunt!

tumblr_nglt5xsBji1tme9oio2_500

Cliseic este faptul ca pe aici prin capitol apar si franghii. Ca cele cu care m-ai legat tu, doar ca Alice facea altceva cu ele.

Mi-au placut franghiile, privirea si felul in care ma savurai de cate ori o faceai. Atentia pe care o aveai catre fiecare nod pe care-l aranjai pe pielea mea, pentru fiecare reactie pe care o primeai. A fost prima data cand am facut asa ceva. Pot sa spun cu mana pe – orice – ca nu ma asteptam sa trezeasa in mine tot ansamblul acesta de sentimente si pasiune. A trezit ceva ce murise de multa vreme: pasiunea. Pasiunea de a scrie si a descrie, pasiunea de a simti totul si a ma bucura de intensitatea lucrurilor. Pasiunea pe care o uitasem ascunsa in frustrari si dorinte de a fi altcineva decat sunt eu.

  1. Povetele Domnului Omida

Imi place cum Alice sta sub ciuperca si povesteste cu Domul Omida. Imi amintesc toate discutiile noastre despre povesti, despre metaforele pe care le spun astia mari in povestile pentru copii.

[…] in clipa asta nu prea stiu, domnule, cine sunt. Atata stiu: cine eram cand m-am dat jos din pat azi-dimineata, dar cred ca de-atunci m-am schimbat de cateva ori.

Asa suntem noi oamenii, schimbatori de cateva ori pe zi. Asta pentru ca in fiecare zi este cate un factor care sa ne schimbe totul, de la felul de a fi pana la starea zilei. Ne schimbam in fiecare moment, la fel ca Domnul Omida.

[…] stiti, fetitele mananca si ele oua, ca si serpii.

– Nu cred asta, spuse Porumbelul, dar dac-o fi asa, atunci inseamna ca sunt si ele un fel de serpi.

Poate ca suntem. Unele veninoase, unele nu. Unii serpi doar sufoca, unii stiu sa muste si sa improaste venin. Cumva, cred ca eu stiu sa le fac pe ambele, starea necesara s-o am.

  1. Purcel cu piper

Daca ai de gand sa te transformi intr-un purcel, dragul meu, zise Alice foarte sfioasa, eu, una, nu mai vreau sa am de-a face cu tine.

Dar cumva, nu ai facut asta si acest lucru n-a putut decat sa ma bucure. Ai reusit sa ramai un animal mult mai educat, seducator si puternic decat purceii pe care-i admir eu in fiecare zi. Animalul care aproape ca torcea langa mine, care imi lingea fiecare parte a corpului meu, care ma alinta si care merita sa fie alintat in fiecare moment al zilei. Asta ca multumire pentru toata starea de confort oferita si toata minunea pe care ai scos-o la iveala. Ti-am spus doar, langa tine, uneori am impresia ca sunt umana.

– Dar eu n-am chef sa ma duc printre nebuni! Riposte Alice

– A, n-ai ce-i face, zise Pisica. Toti suntem nebuni pe-aici. Si eu sunt nebuna. Si tu esti nebuna.

11047259_10152777948747572_1293552941_n

Adevar graia pisica asta, dar prea putini au citit vreodata cuvintele ei ca sa le inteleaga in adevaratul lor sens. E greu cand te joci cu atatea cuvinte sa le dai forma sa vada lumea in spatele lor prin subconstient. Ne place sa ramanem in mintea noastra, este zona de confort din care nu trebuie sa iesim.

  1. Ceaiul nebunilor

Alice is invited to tea…and pulls a boner

Unul care este usor de vazut si de salivat la el. Unul care a fost greu de alintat din cauza tuturo lucrurilor si a cuvintelor care roiau prin capul meu. Cu greu, am reusit intr-un final sa las totul deoparte sis a te devorez (aproape) asa cum mi-am dorit. Daca ai stii cat de multe lucruri imi treceau prin cap de fiecare data. Lucruri pe care vroiam sa le fac cu tine, lucruri pe care vroiam sa le incerc cu tine. Momente pe care vroiam sa le tin minte ca sa le pot exprima cat mai bine, cat mai usor atunci cand raman doar eu si cuvintele mele. Dar e greu sa faci asta. E nevoie de liniste si de confort.

Sa stii ca m-a durut mult, cand n-am mai reusit sa scriu. Factorii externi ai tuturor lucrurilor care se intamplau ma opreau din a ma concentra iar asta ma rodea in interior mai mult decat as fi vrut.

Palarierul se pare ca a avut secretul: ceai!

– Timpul! Facu Palarierul. Eu, daca vrei sa stii, scriu “Timpul” cu litera mare, fiindca stiu cat ii place sa-l respecti. E suparacios, mie-mi spui?

– Nu prea va inteleg, zice Alice.

– Pai sigur! Facu Palarierul, clarinand din cap cu dispret. Ce stii tu despre Timp! Vorbesti de parca l-ai cunoaste – si, cand colo, pun ramasag ca nici macar nu i-ai vorbit vreodata!

Ti-am spus eu la un momentdat: nu avem timp! Oricat de mult am vrea sa stim ca este timp pentru toate, suntem dovada irefutabila ca nu e asa.

  1. O partida de crochet la Regina

What do you do on a hot (k)night in wonderland

Stiu ca Ducesa (o mare iubitoare de porci), Regina si Alice au jucat crichet-ul ala ciudat cu flamingo. Lucru care ma duce cu gandul la scena aceea orgiastica din film, cand toti faceau orice le trecea prin cap. Asa e cel mai frumos sa-ti implinesti toata sexualitatea. Bucurandu-te de toate imaginile pe care le poti implini si de care te poti bucura. Toate imaginile care te fac sa simti totul mult mai bine, ma iintens decat te-ai fi gandit vreodata ca pot sa fie.

Gandurile au o savoare mai frumoasa atunci cand se implinesc in orgasme.

  1. Povestea Falsei Broaste Testoase

Poate ca piperul ii face pe oameni atat de iuti la manie

Vezi, poate ca d-aia nu mi-au placut mie mancarurile picante, pentru ca eu sunt iute la manie si fara sa lacrimez si sa-mi ia gura foc.

Otetul ii face acri, musetelul amari si … si bomboanele, dulciurile de tot felul ii fac pe copii sa fie blanzi si buni. Ce bine-ar fi sa stie toata lumea asta!

Poate ca nu sunt atat de blanda si de buna, pe cat de multe dulciuri mananc, dar cu siguranta ca temperamental meu spune ca mananc lucrurile otetoase.

Nu-ti inchpui niciodata ca nu esti altceva decat ceea ce ar putea parea altora ca ceea ce erai sau ai fi putut fi nu era altceva decat ceea ce ai fi fost parandu-li-se a fi altceva

Asta, cred ca este definitia cea mai exacta a noastra.

p.s. Alice a gasit un Grifon! #ofisemn

tumblr_na4pli13271rj5agzo1_500
#ofisemn
  1. Cadrilul homarilor

CADRÍL, cadriluri, s. n. Dans de origine franceză, cu mișcare lentă, în cursul căruia partenerii se schimbă între ei; melodia după care se execută acest dans. – Din fr. quadrille.

Noi nu a  trebuit sa dansam, noi ne-am regasit de cate ori ne-am cautat. Am regasit placerile unul in privirea altuia, muzica era mereu impotriva noastra, pentru ca diferentele sunt mari. Asemenarile erau in atingeri, sarutari, gemete, orgasme. Tanjeam dupa fiecare moment cum n-am mai tanjit dupa ceva de multa vreme. Tanjeam dupa fiecare sarutare si ma regaseam privind in gol si gandindu-ma doar la buzele tale care se plimba flamande pe mine. Mainile tale pe care nu vreau sa le opresc, dar cu care vreau sa ma joc. Privirea ta sigura si flamanda dupa fiecare reactie a mea.

  1. Cine-i hotul Turtelor?

Meanwhile at the royal court

Intre timp, toate cuvintele au inceput sa se asterne pe ecranul curiosilor la fel de flamanzi ca si noi. Pozele si conturile au crescut intr-un fel in care nu credeam sa le vad crescand vreodata. Pofta noastra era la fel de nesatisfacuta.

Ce frumos este sa vezi efectele a tot ceea ce faci tu, prin oamenii din jurul tau. Ce frumos este cand totul este la locul lui si nimic nu pare sa mai conteze, chiar si pentru cateva minute. As vrea ceasul Palarierului acum, ca sa pot sa transform toate orele in zile, pentru ca timpul este ceva poate prea pretios ca sa fie lasat sa treca nesatisfacut.

  1. Alice depune marturie

Tot sedea, cu ochii inchisi, si mai ca se credea si ea in Tara Minunilor – desi stia ca n-avea decat sa deschida ochii iar pentru ca totul sa revina la cele stiute.

Alice s-a trezit la realitate. Eu la fel. La realitatea lucrurilor care iti spun ca foamea se hraneste si lumea se plictiseste. Realitatea care iti aminteste in fiecare moment ca exista lucruri care sunt mai importante decat egoismul sau gandurile care nu iti dau pace orice ai face. In amintiri si pareri de rau nu poti sa traiesti, dar totul se transforma intr-o poveste daca ii dai pasiunea necesara.

Si-ai sa-mi spui ca-s o proasta ca gandesc toate lucrurile astea, dar toata amintirea asta nu trebuie stearsa cu buretele si trebuie apreciata pana la epuizarea ei. Epuizarea cuvintelor, aminitirilor, atingerilor, orgasmelor, saruturilor. Fanii, zambetele, imbratisarile, toate astea sunt intr-un loc unde doar noi le mai putem atinge si aprecia. Le putem atinge asa cum tanjesc, de prea multa vreme, iar tu ai uitat ca iti placea asta.

Poate ca-s o proasta pentru ca sper, ca intr-o zi, o sa le simt iar.

– Va urma, Alice in lumea Oglinzii –

Comenteaza fara Facebook

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: