- Casa din oglinda
Alice descopera exact sub nasul ei care este drumul spre lumea oglinzii. Ii era dor de toate astea cumva, era atrasa la fel cum sunt dependentii atrasi de toate tentatiile din jurul ei. Nu se putu abtine asa ca sari prin orglida si ajunge in Casa din Oglinda.
Gaseste Regele si Regina mai bezmetici si dezorientati cum nu si i-ar fi imaginat vreodata.
Draga mea! Trebuie neaparat sa-mi procur alt creion. Nu ma pot descurca deloc cu asta; scrie tot felul de bazaconii, care mie nici prin gand nu-mi trec!
Ce ti-e si cu gandurile astea, pe care vrei sa le renege de fiecare data, dar care, ajunse la destinatie – pe hartie- arata adevarul si nu poti decat sa-l renege. Subconstientul, fie ca ne place sau nu, are un orgoliu imens pe care nu il va scoate la iveala, va refuza vehement, intotdeauna sa recunoasca.
- Gradina cu flori vii
[…] o porni iasari pe-acea carare, hotarata sa tina drumul drept inainte pana cand avea sa ajunga la deal. Cateva minute totul merse bine, sic and tocmai isi spunea “Ei, de data asta o scot la capat”, cand cararea se suci brusc si-apoi se scutura […]
Cam asa eram si noi uneori. Reuseam sa uitam cat de mult ne place sa stam impreuna, sa ne bucuram unul de altul. Ne priveam stiind ca lipseste ceva fara sa ne dam seama care dintre noi a uitat. Am uitat amandoi intr-un fel sau altul, dar asta nu inseamna ca n-am avut vointa. Ne reintalneam oricat de ratacit ar fi fost drumul, doar ca sa ne bucuram ca ne-am regasit. Ce frumoasa e regasirea. Vai! Ce frumoasa e regasirea!
De fapt, Alice nici nu credea ca ar fi putut sa incerce. I se parea ca n-o sa mai fie in stare sa vorbeasca nicicand, intr-atat isi pierduse suflul: iar Regina tot mai striga: “Mai repede! Mai repede!” si o tara dupa dansa.
Stii care a fost momentul asta? Tii minte seara aia, cand ne ciondranisem cu o zi inainte si dimineata am facut pe imbufnatii amandoi? Iar seara am gatit si am baut vin, ne-am uitat la O si ne-am regasit flamanzi de parca ar fi fost prima oara cand ne vedem si nu putem rezista atractiei fatale dintre noi. Canapeaua se cutremura de orgasme, iar corpul meu era un Vulcan care nastea seisme la fiecare atingere a ta. Totul a fost un vis pe care l-am continuat in multe povesti, pe care l-am derulat in capul meu pana la epuizare, iar oricat am incercat, amandoi, n-am mai reusit sa ajungem acolo. Am ajuns in alte parti, am ajuns in tot felul de alte vise, dar Acela, este cel care a fost cel mai puternic. Visul din oglinda!
Vorbeste frantuzeste cand nu gasesti cuvantul englezesc, pune picioarele drept inaintea ta si adu-ti aminte cine esti!
Ti-am spus cat de erotica mi se pare franceza? Nu am admirat nimic mai mult ca limba latinica. Chiar daca lumea spune ca e scarboasa, pentru mine este ceva ce gadila neuronii. As invata franceza doar ca sa pot citi in franceza, poate asa, o sa-mi dau seama cine sunt.
Oare daca invatam franceza, ne amintim cine suntem?
- Ganganiile din oglinda
Mai bine nu vorbi deloc. Fiecare cuvant e foarte, foarte pretios!
“In viata mea n-o sa mai uit ca totul e foarte, foarte pretios” isi spuse Alice.
Da. Asa a fost si timpul nostrum petrecut impreuna. Pretios. Ce frumos stii sa pretuiesti un lucru care stii ca poate sa dispara in fiecare moment. Oare d-aia isi pretuia Alice atat de mult fiecare moment pe care-l avea cu oamenii acestia nebuni pe langa care nu intelegea nimic, dar o faceau sa se simta speciala? In fiecare pagina imi dau seama cat de mult seaman cu Alice.
Vezi ca tot s-a intamplat pana la urma!.. Ei, si-acu…. Cine sunt eu? … O sa-mi amintesc, daca ma caznesc. Sunt hotarata sa-mi amintesc!
Asa sunt si eu. Hotarata sa-mi amintesc cine sunt, chiar daca nu este o un lucru pe care am vrut sa-l stiu, cel putin nu in ultimii ani. Sunt hotarata sa imi amintesc cine sunt si sa ma regasesc. In fiecare moment, in fiecare secunda. Sa ma caut pana cand am sa ma gasesc. Sa raman eu cu mine, ca sa invat sa ma tolerez mai mult de cat am facut-o pana acum.
- Tiuici si Tiuila
De ce vorbesi tu despre trezirea lui, cand nu tu nu esti decat o farama din ce viseaza el? Stii foarte bine ca nu existi cu-adevarat.
Cam asa m-am simtit si eu cu tine, fie ca am vrut sa accept sau nu. Am simtit ca nu exist si sunt doar o mica parte dintr-un vis care se va opri de o trezire brusca in orice moment. Un vis din care am sa inteleg prea putin si dupa care am sa tanjesc in fiecare clipa. Un vis care te completeaza pe tine intr-o forma sau alta, dar pe care nu-l vrei nici asa. L-ai luat pentru ca era acolo, la indemana, pentru ca parea o idee buna.
- Lana si apa
Bine-i sa bei bere!
Iubitori ai berii, lasati gandurile, licoarea amaruie si acidulata care iti tulbura uneori gandurile, dar nu asa de frumos cum iti tulbura Tara Minunilor si omizile. Berea te face melancolic si trist, sau extra energic si nesatul, dar niciodata nu te mentine pe o plutire placuta de care sa te bucuri in fiecare moment. Orice factor din jurul tau iti va schimba starea.
– Degeaba incerc. Nu pot crede lucruri imposibile.
– Se vede ca n-ai antrenament, riposte Regina. Cand era meu de varsta ta, faceam exercitiul asta jumatate de ora pe zi.
Da si nu. Nu am sperat la imposibil, am sperat doar ca totul se va termina astfel incat sa existe o impacare din toate punctele de vedere. Sa fim amandoi linistiti nu plini de regret pe care sa le asteptam sa treaca la un momentdat cu gandul ca asa e mai bine. Oare cum e mai bine, cand nu stii de fapt care este binele? Uneori poate ca trebuie sa speram la lucruri imposibile, doar ca sa ajungem la posibilul pe care ni-l doream in prealabil.
- Coco-Cocou
Pareti foarte priceput in explicarea cuvintelor, domnule.
Da, vai, cat imi place sa ma joc cu ele, chiar daca tu, nu esti prieten cu ele. Tu tii captive toate cuvintele in mintea ta si le dai drumul doar uneori. Moderat, fara sa mai reusesti sa exprimi mare lucru. Cum am smuls cu clestele fiecare cuvant din gura ta. Cum l-am sorbit de fiecare data cand parea sa fie ceea ce doresti tu sa exprimi. Dar ai reusit sa exprimi doar bucati fara continut, in care am cautat continutul. Cum sa gasesti continutul in cuvinte fara noima? M-am intrebat asta multa vreme dar n-am reusit sa inteleg. Gaseam continutul doar acolo unde era, in tot ceea ce se intampla. In fapte care si alea, la un momentdat am descoperit ca se contraziceau. Ce ti-e si cu visarea asta. Te contrazice.
Era un sfarsit cam brusc, se gandi Alice, dar pentru ca i se daduse a intelege atat de lamurit ca trebuia sa plece, stia ca nu prea era politicos sa mai stea.
Cam asa s-a intamplat si cu noi. Fara mai multe cuvinte care sa explice nimic. Brusc, bulversant si fara noima.
- Leul si Unicornul
Degeaba ii spunea el toate astea, fiindca Alice era foarte absorbita, continuand sa priveasca de-a lungul drumului, cu mana streasina la ochi.
Exact a
sa am si facut. Am privit inapoi iar apoi inainte. M-am intrebat ce urmeaza si ce a fost. Mi-am pus prea multe intrebari pentru ceva inexistent, doar pentru ca am ramas atat de golita de orice, incat nu am reusit sa mai fac nimic. Nu am reusit sa mai vad drumul de inainte, chiar daca teoretic il vedeam in fata mea. Practic, nu vedeam nimic pe el, mai ales – ceea ce vroiam sa vad – unde ajunge.
Lupta dintre Leu si Unicorn pentru coroana. Ah ce imi doresc sa castige unicornul, doar pentru ca este mult mai falnic si mai superb decat Leul. Leul este doar o pisica mai mare care face pe toti din jurul lui sclavi. Poate d-aia este el pus rege peste paduri. Ce noroc c-a venit Unicornul sa-l detroneze.
Daca mai faci vreodata asa, o sa pun sa te friga in ulei. Mi-ai zguduit capul ca un cutremur.
Poate asta era logica urmatoare. Dupa ce imi cutremuri tot corpul, imi cutremuri si fiinta, toata, lasand-o mai bulversata decat in prima zi.
- “E inventia mea”
Dar toate astea au fost – poate – inventia mea, din dorinta de a face macar o parte sa nu fie un vis. Cum tanjim si ne legam de orice din dorinta de a tine totul, cat de mult, pe-o linie de plutire.
Alta regula pe care Alice n-o observase, parea a fi ca tottdeauna luptatorul sa cada in cap.
Da. Adevar vazuse Alice. Daca o sa aterizezi in cap, nimic nu e mai usor decat sa te trezesti din vis c-o durere de cap. Greu e capul asta cand realizeaza ce cazatura a luat.
- Regina Alice
Printesa a ajuns Regina. Ceva de neasteptat. Regina in palatul pe care nu si-l dorise vreodata. Regulile care vin cu acest nume sunt doar multe si de neinteles. Ce ti-e si cu rangurile astea la care nu tanjesti vreodata. Poate asa e si cu relatiile. Ti se da ceva ce nu vrei, iar apoi ti se ia totul. Cand povestea se transforma din egoism in altceva, este momentul sa accepti regulile.
Au mancat si budinca aia pe care eu o tin in dulap pentru ca mi-e frica s-o fac. Sa fac cunostinta cu toate schimbarile bruste din viata mea, iar budinca este cea ma instabila dintre ele.
Gandeste-te un minut si rezolva tu intrebarea!
Da. Fiecare trebuie sa resolve intrebarea care-l framanta cel mai tare, dar eu nu reusesc sa ma intreb care este aceasta intrebare si daca ma framanta altceva mai tare decat faptul ca ai lasat un uragan care ma tine agitate si nu inteleg cum sa-l potolesc.
- Scuturarea
Da. Uite, exista acea scuturare pe care ti-o da realitatea. Iar scopul este unul si doar unul: este momentul sa te trezesti!
- Desteptarea
Trezirea asta la realitate, dupa atatea vise si atatea momente, este brusca si nu foarte placuta. Desteptarea asta trebuie sa vina intr-un descrescendo nu brusc. Lucrurile bruste ne intorc pe dos.
- Cine pe cine a visat?
Dar nu mai conteaza cine pe cine a visat, conteaza doar ca toata visarea asta a adus ceva bun. Ca acel ceva bun nu poate fi vazut inca. Acel ceva bun este acoperit de o multime de intrebari si stari. Se vor opri toate, la fel de brusc ca visul, iar intoarcerea in Tara Minunilor nu pare sa se arate, asa ca ramane amintirea din spate, pentru ca Lumea Oglinzilor n-a fost buna cu Alice.
