De-a lungul timpului mi-am dezvoltat o pasiune pentru jocurile logice. Poate pentru simplul fapt ca am incercat sa privesc barbatul ca pe un joc logic. Uneori am impresia ca am reusit, dar nu sunt ferm convinsa ca am tot timpul algoritmul potrivit pentru un sex oral de calitate. Atunci cand nu-l am, recurg si la alte metode, dar, nu despre asta este vorba.
Nenea Rubik, mare arhitect, mare om, mare caracter, a dezvoltat ce-i drept pe plan mondial o adevarata manie. Eu poate am sa fac la fel si am sa descopar algoritmul perfect pentru care orice femeie ajunge la orgasm, cu parity errors cu tot. Ar fi frumos din partea mea dar nu cred ca am latura masculina atat de dezvoltata incat acest lucru sa fie posibil.
Nah, nenea Rubik asta, a reusit sa aduca in viata mea cubul ala nenorocit, care de-a lungul timpului mi-a oferit un pic de orgasm intelectual. Adevarul este ca daca-mi dai un cub rubik in mana ma transform intr-un monstru care nu mai stie altceva decat sa-l invarta si sa faca algoritmi pana cand toate culorile sunt la locul lor si cubul devine doar o pata a 6 culori care fac sa se minuneze orice nestiutor si orice cunoscator sa spuna : eu pot mai repede de atat.
Mi-ar placea sa fie un concurs intre barbati. Asa cum este un concurs cine rezolva cel mai repede un Rubik, sa fie un concurs gen : cine produce cel mai repede un orgasm unei frigide, sau cine produce cel mai intens orgasm (numarul de secunde al orgasmului). Ar fi un concurs tare, dar nu stiu cati barbati s-ar crede adevarati Cassanova, oricum, curajosi ar fi multi, iar pentru femeia pusa in concurs ar fi minunat sa vada cum zeci poate chiar sute de barbati se razboiesc intre ei pentru a-i da un orgasm. Cu toate ca daca ar fi frigida nu cred ca ar aprecia gestul.
Ziceam de nenea Rubik, el saracul, fara sa vrea, a devenit dusmanul principal al oricarui tip care ajunge in patul meu. Pentru ca tipul respectiv ma va provoca sa-i rezolv un cub Rubik pe care-l va gasi pe langa pat, si atunci, el nu va putea sa faca sex de niciun fel cu mine, si nici sa vorbeasca prea mult pentru ca eu voi fi hipnotizata de cubul din mana mea. Uite asa, se duce naibii bunatate de partida de sex, pentru ca eu voi avea orgasmul meu intelectual jucandu-ma cu rahatul ala de cub iar el va ramane cu pula sculata si cu “el rubik” rezolvat. Stiu ca se va uita la mine cu ochii mari si ma va intreba ca un copil “si pe mine cine ma rezolva?” , iar eu va trebui sa fac pe eroina care salveaza situatia si sa sarut fiecare bucatica, sa-i ofer baiatului atentia care i-am oferit-o cubului, pentru ca altfel nu voi mai avea parte de o multime de lucruri erotico-fantastice in viata mea.
Ar fi interesant totusi un vibrator rubik. Sau un barbat care sa fie la fel de usor de deslusit ca un cub. Poate ca mangaierile ar fi colorate, ar putea sa vorbeasca usor codat, ar putea sa muste doar din anumite locuri, sa inceapa mereu cu mijlocul si apoi sa se ocupe de margini, sa nu neglijeasca niciodata intregul si sa se bucure de coloristica pe care i-o ofera lenjeria intima pe care niciodata n-o baga in seama si pentru care multe dintre noi ne strofocam poate prea multe momente. Ar fi frumos sa am langa mine in pat un cub rubik si un barbat si intre ei sa nu fie un razboi intelectual si cele doua “obiecte” sa se preocupe doar de mine, sa ma alinte si sa imi ofere cele mai puternice si nemuritoare orgasme.
Prea mult aberez eu de aceste orgasme in ultima vreme si am cam uitat cum se povesteste actiunea de a le provoca. Actiunea de a mangaia, si a sorbi la propriu pe cineva. A iti plimba limba pe fiecare parte a corpului persoanei de langa tine, dar, eu vorbeam de rubik. Nenea Rubik si descoperirea lui. Se vede ca era arhitect, a construit ceva perfect pentru a oferi un sentiment minunat cuiva. Daca ar stii el cate femei a facut fericite fara sa-si foloseasca falusul erect din pantaloni, ahhh. Sigur ar fi mandru!
