Acum aproximativ un an, imi spuneai ca nu mai vrei sa ne vedem. Imi spuneai ca te-ai hotarat sa salvezi ce a ramas din sufletul tau (nu se pune problema ca eu as manca suflete), si doresti sa vezi ce mai vrea ea. Am inteles. Nu era treaba mea nici sa pun intrebari nici sa ma cert pe tema asta. Certurile si crizele sunt pentru cei care au energie de asa ceva. Eu ma hotarasem inca de la inceput ca nici macar nu se pune problema.
O saptamana mai tarziu, mi-ai spus ca ti-e pofta de mine, iar eu am intrat intr-o spirala a orgasmelor si a limitelor ce-a fost testata cu multa atentie si pofta pana in fiecare colt al meu. Am scris lista si am lasat ideile sa curga. Au curs ambele in paralel, ideile din lista, ideile din articole. Unul din ele devenind articole, altele ramananad blocate in bucati prin agende, prin creierul meu sau prin telefon.
M-am chinuit o perioada lunga sa le scot de acolo, dar am reusit sa scot putina pasiune si multe frustari. Mi-am pus o multime de semne de intrebare pentru acest lucru. O multime. Pasiunea o simteam in fiecare moment intre noi, dar in momentul in care vroiam sa o arat la lume, tot ceea ce ramanea era o mahnire si o frustrare. Ceva undeva nu era ce trebuie. Nu imi dadeam seama ce. Simteam ca totul este perfect. Orgasmele erau acolo, epuizarea era acolo. Gandurile bune si ele.
Lipsea pasiunea.
Orgasme animalice care smulgeau din mine toata placerea si carnalitatea. Ma transformau intr-un monstru care doreste tot mai mult sex dar tot mai putina pasiune. Deveneam ceva, ce nu stiam daca e bine sau e rau. Un lucru era clar, vroiam sa incetez cumva tot amalgamul asta, chiar daca ma simteam lipita de el din toate punctele de vedere. Vroiam sa ma detasez si sa caut ceva. Ceva!
A venit asadar momentul. Lista a ramas deschisa si necompletata. Ce a fost mai interesant pentru noi a fost bifat, iar restul raman acolo, pierdute in articole, pentru ca importanta lor va migra spre altcineva. Povestile tale vechi poate vor invia, cand voi gasi pasiunea din ele, deoarece experientele vreau in continuare a le scrie – inainte de a uita.
Iti multumesc!
