Povestile astea despre muze si muzi (muji?!?) mi se pare ca seamana tot mai tare cu un concurs de meduzi si meduze. Pupaceli intre meduze, pana cand un fotograf amator care da sms-uri pe mal o sa le vada si o sa faca o poza superba. Astfel meduza devine muza, iar muzul devine faimos. Cercul infinit al inspiratiei consta in cei doi. O muza, si-un meduz.
Ii spun meduz pentru ca e lipicios.
Da. Asa iti spun. Esti lipicios si abia te pot dezlipi de mine. Sau eu de tine. Nu cred ca are prea multa importanta cine de cine se lipeste, dar eu sunt muza – aia e sigur, iar asta te face pe tine meduzul. Tu esti vinovatul pentru lipiciul pe care-l am eu fata de tine, pentru minutele lungi in care incerc sa-mi opresc creierul din a ma face sa te doresc mai mult si chiar sa te am.
Fiecare sarutare ma face sa vreau sa o lungesc tot mai mult. Sa imi doresc sa ma joc cu limba ta, iar mai apoi sa o simt pe tot corpul meu. Vreau cumva sa se intample doua lucruri in acelasi timp, chiar daca realizez ca nu este cum. Nu ai fizic cum sa ma saruti in acelasi timp peste tot, sa-ti simt buzele presandu-le pe ale mele, si in acelasi timp sa-ti simt limba pe spatele meu.
Saruturile tale ma fac sa te doresc, vreau cumva sa mai trag de timp. Imi place sa te doresc. Imi place sentimentul pe care il am atunci. Imi place cum corpul meu abunda de dorinta, ador privirea ta flamanda care ma doreste tot mai tare.
Jocul asta care este conturat de un preludiu si de-o dorinta, imi aduce o fericire tampa pe chip. Zambesc si nu ma pot opri. Te doresc. Vreau sa nu-mi ridic mainile de pe corpul tau. Vreau sa te lipesc de mine, sa-ti simt limba si buzele, sa te strang in brate si sa-mi las unghiile sa iti mangaie incet spatele. As face asta ore intregi, iar in pauze ar merge cel mai perfect niste minute de sexulet.
*intelegi acum de ce am spus ca esti meduza?
Ti-am gadilat putin egocentrismul inca de la primele momente, spunandu-ti cat de mult te doresc (nu mint, sa stii!), spunandu-ti cat de mult ma inspiri. Cumva, imi dai starea aia buna care ma face sa vreau sa recuperez scrisul lenevit, asta e de bine. Am ideile notate tot acolo, sa incep sa bifez din ele nu era un lucru la care speram in viitorul apropiat.
Imi place mult cum reactionezi cand povestesc despre tine cu tine. Despre ideile tale. Vad ca te pune putin pe ganduri. Poate ca tu nu ai unde sa te mandresti cu ceea ce facem, dar eu am avantajul de a spune aici. De a ma mandri la oameni, la fani, la privirile curioase sa vada ce am mai facut eu. Ce ai mai facut tu. Ce am facut noi.
M-am gandit multa vreme la faptul ca poate ti se urca la cap, poate te fudulesti, dar mie imi place sa ma gandesc ca te incita. Imi place sa ma gandesc ca ti se face pofta atunci cand citesti si ca la vreo betie nu o sa incepi sa povestesti prietenilor ca ai pe cineva care scrie despre tine pe ceva site. Pentru ca esti un mascul sexual foarte senzual.
Esti, esti tot ce trebuie pentru un orgasm. Esti tot ce trebuie pentru un articol. Esti tot ce trebuie pentru ca creierul meu sa lucreze si sa se relaxeze. Corpul meu e acolo unde trebuie sa vina, mintea mi se elibereaza de griji, iar eu ma daruiesc tie, cu toate orgasmele pe care vrei sa mi le dai.
Nu esti SUPEREROU!
Nu esti un supererou iar eu stiu asta. Esti eroul scrierilor mele dar nu este necesar sa fi perfect pentru asta. Ma inspiri pur si simplu prin ceea ce esti. Prin privirile tale flamande atunci cand ma vezi cum ma dezbrac cu atentie in fata ta, prin mangaierile si saruturile tale flamande care ma fac sa nu vreau sa ma opresc, sa nu vreau sa te las din brate, sa-mi ignor pana si plamanul care plange ca doreste o tigara, sau organismul care imi bate apropo c-ar vrea o pauza.
Nu vreau perfectiunea, te vreau pe tine, cu mintea linistita si cu pofte. Te vreau pe tine sa-mi aduci ideile si sa ma linistesti, asa cum o faci pana acum. Perfectiunea ta apare in scrierile mele, pentru ca doar in realitate suntem muritori, eroii sunt in scrieri, in pat sunt doar orgasme, iar langa mine esti tu: construind orgasme si eroi.
