Nu am crezut vreodata ca am sa intalnesc un astfel de moment. Imi este greu si acum gandindu-ma. Cred ca ceva mai frumos decat un orgasm este acel moment. Nu stiu cum sa-l botez. Nu stiu ce era, nu cred ca toti expertii astia britanici sexologi ar putea cataloga momentul ala cumva, dar stiu ca ne-ar fi crezut, nu stiu daca am fi stiut sa le explicam.
Ti-am spus eu ca cleo o sa te arda, o sa te friga, dar nu m-am gandit vreo secunda ca voi avea si eu de suferit in toata miscarea asta. In fond si la urma urmei, eu iti sunt complice tie pentru ca te las, dar nu am cum sa nu te las cand toate astea se intampla.
Stii ca eu chiar daca fac pe viteaza, tachinarile tale imi plac la nebunie. Chiar daca undeva tot mai este un mic discomfort, sunt sigura ca vei insista indeajuns de mult timp incat sa faci totul sa fie bine. Sa fie superb. Sa nu mai fie nimic. Numai urlete, gemete si mangaieri. Sa fie doar momente in care stam pe sarma, foarte aproape, pe linia aia de plutire fara sa stim daca vrem sa ne apropiem de finalul placerii care vine cu mai mult, sau sa lungim momentul. Da, aia este una dn dilemele cele mai mari.
Cand ma ai asa, intinsa pe spate, prinzandu-ma doar de un sfarc, jucandu-te doar cu el, sau uneori sarutandu-l pe celalalt, iar degetele tale ma devoreaza simt ca iau foc de placere. Parca pui lemne intr-un cuptor in care urmeaza sa gatesti. Iti simt degetele in mine cum cauta noi puncte de placere iar tot ce reusesc eu sa fac este sa-mi arcuiesc spatele si sa gem. Vreau pentru un moment sa te ating, apoi nu mai vreau, apoi vreau sa te trag peste mine, apoi vreau sa rezist cat mai mult lasandu-te in pace. Stiu ca tu ai putea sa stai asa aproape la infinit, doar savurandu-mi sfarcurile intre dinti, excitandu-ma la maxim, si vreau sa vezi cat de multe minuni poti face doar cu cateva degete.
Eu sunt in continuare convinsa ca acela este momentul dupa care cleo ramane atat de fierbinte. Azi. Azi m-am rostogolit pe burta. Am bagat un picior intre ale tale si unul l-am ridicat pe-o parte pana in dreptul mainii. Ai intrat incet iar eu flamanda mi-am ridicat fundul la tine. Nu am vrut sa grabesc momentul dar te-am impins usor cu talpa piciorulu in mine. Ardeam. Ardeai. Se auzea doar respiratia noastra. Greul incepuse. Ai vrut sa te misti si ti-am apasat piciorul pe fund. “Simti si tu se pare”. Pentru prima oara, in istoria orgasmelor, placerea era acolo fara ca vrunul dintre noi sa se miste. Pentru prima oara fierbeam amandoi.
Nu aveam nevoie de nimic mai mult iar asta spune multe despre noi. Cat de departe putem ajunge la capitolul placere? Unde ne-au disparut limitele si fanteziile. Tot ce ne doream noi a disparut oare nu a disparut in acel moment? Sa fi fost oare momentul in care am descoperit ca putem mai mult? Mult mai mult?
Vreau sa vad acele marturisiri, vreau sa vad acei oameni, vreau sa vad acele orgasme care au venit si inaintea lor au avut acel moment in care nu au trebuit sa faca nimic. Nu a fost prea repede, prea incet, prea dur, prea oricum. Tot ce a trebuit sa facem a fost sa stam si sa ne savuram reciproc, restul a venit de la sine.
