Ma vezi online iar apoi iti misti cursorul de la mouse curios.
top – top – top
Observi ca nu s-a miscat nimic, iar eu cumva, pot sa vad pe ecran dezamagirea de pe chipul tau. Intelegi ca am mult de lucru, ca mi-e greu sa scriu atat de mult pe cat as dori. Intelegi o gramada de lucruri, dar tu vrei sa citesti. Vrei sa continui sa te hranesti din articolele astea, mai ales pentru ca, ele, cumva, iti reamintesc discutiile noastre despre acele momente. Atunci nu iti dadeam atat de multe amanunte, iar acum profiti de moment sa le traiesti prin ochii mei, prin descrierile mele.
Imi spui ca sunt lenesa, iar eu ma simt prost. Ma simt prost ca nu am investit 40 minute sa iti dau tie ce sa citesti dimineata. Imi vine sa te cert si pentru ca nici tu n-ai investit timp citind articole mai vechi. Ai de unde, pe bune! Stiu ca ai de unde. Stii si tu ca ai de unde, dar cred ca nu stii cu ce sa incepi.
Iti recomand sa incepi cu inceputul. De jos in sus, de sus in jos. Incepe eventual cu amnezii, pentru ca nici eu nu mai stiu despre ce era vorba si spune-mi care-ti place dintre ele. Poate asa o recitesc si eu cu mai multa atentie si imi amintesc despre cine era vorba.
Sa-ti spun un secret. Daca incepi sa citesti unele mai vechi, o sa vezi mica diferenta (chiar daca tu imi stii scrierile inca de la inceputurile lor), dar pe de alta parte, daca o sa ma mai apuce trisatul si republicatul articolelor vechi, o sa ma poti trage de urechi pe tema asta.
Vroiam doar sa-ti spun, ca o sa ai ce sa citesti si la pranz. Ca m-am suparat pe mine si renunt la 45 minute de lenevit in pat si somn, ca sa fac un grup de cititori fericiti!
p.s. am poze noi
