Mi-am dat seama ca am mai avut revelatia asta, doar ca atunci muzul nu era imaginar ci era real, iar ideea ne-a venit intr-un schimb de sms-uri intr-o dupamasa.
Ce vrei sa spui? Vrei sa spui ca te-a inspirat el prin mine? Sau ca ti-ai amintit si vrei sa faci o lista a muzelor puse la perete pentru mai multa inspiratie?
Nu este vorba de asta, este vorba doar de faptul ca uneori, simt nevoia unor raspunsuri.
Dar intre noi nu exista intrebari, asa ca nu ar trebui sa ai nevoie de raspunsuri. Dupa atatea cuvinte, toate raspunsurile sunt deja la tine. Le cunosti. Ramane doar ca in perioadele alea ale tale cand faci pe eroina sa le si accepti.
Crezi ca nu accept raspunsurile sau toate lucrurile astea?
Cred ca le accepti, dar sunt momente in care esti confuza. Sunt momente in care ai vrea mai mult iar eu iti sunt la indemana pentru un repros ca nu-ti ofer mai mult. Iti ofer exact atat cat ti-am oferit intotdeauna si te-ai multumit cu asta. Purtam discutiile astea in fiecare an, ceea ce ma face sa cred ca nu le accepti raspunsurile cu atata tarie precum sustii.
As vrea sa spun: “cred ca ai dreptate”, dar sunt sigura ca ai. Te mai temi sa nu ma (mai) indragostesc?
Uneori da, dar dat fiind ca intotdeauna te apuca “crizele” si “reprosurile” doar cand nu ne vedem prea mult timp, cred ca e vorba despre o pasa proasta in care eu pic la mijloc. Am invatat sa te ignor. E mai usor asa pentru amandoi.
De ce spui ca ma apuca “reprosurile”, ti-am spus ca tu te porti “ireprosabil”. In atatea cuvinte si vreme, a fost, daca bine-mi amintesc un singur repros.
Le spun reprosuri pentru ca asta ajung sa fie. Reusesti sa pui problema intr-un mod atat de ciudat incat totul seamana cu un repros. Mai mult, totul seamana cu o cearta de cuplu (ceea ce stii ca nu suntem).
Poate ca dupa atata vreme incepem sa semanam cu un cuplu chiar daca nu suntem, te-ai gandit la asta?
Poate ca exagerezi si este totul in mintea ta, te-ai gandit la asta?
Da. M-am gandit si la asta. Ce crezi ca nu stiu? 😛 Discutam despre singurul repros pe care ti l-am adresat vreodata, stii la ce ma refer?
Banuiesc ca la faptul ca am uitat de ziua ta intr-un an. Tot nu stiu cand este, dar in general ai tu prezenta de spirit sa ma intrebi “ai ceva sa-mi spui?” si-mi amintesc!
Da, dar in fiecare an de ziua mea iti spun sa spui “la multi ani” prietenilor comuni nascuti in aceeasi zi, asta ar trebui sa fie un semn.
Ar trebui, dar eu cum nu sunt atent intotdeauna la ce spui….
Macar bine ca recunosti (radem)
Ce mai vrei sa ma intrebi?
Te-as mai intreba multe, in general imi vajaie intrebarile despre tine in cap. As fi curioasa ce ai intreba tu pe oamenii care te citesc, mai bine spus, care ma citesc. Ei te vad prin prisma mea. Prin trairile mele oferite de tine. Crezi ca le dau un portret cat-de-cat real?
Nu stiu sigur daca ese real. Ce scrii tu e mai complicat, nu este exact ce s-a intamplat de fiecare data, dar este ce se intampla in general. Fiecare cititor simte altfel ceea ce expui tu, pana si eu.
Iti amintesti de momentele pe care le descriu atunci cand citesti?
Uneori da, uneori inteleg reactiile tale, iar uneori chiar nu stiu despre ce vorbesti si ma amuza cum expui.
Crezi ca am sa ma tin de promisiunEA ?
Sincer? Nu stiu. Nu mai prea te cred, stiu ca e usor mai complicat totusi sper sa te tii de promisiunEA, pentru ca dupa atatea cuvinte, sunt curios de multe.
Curios de cum ne vom comporta noi doi/ea/eu/tu ?
De tot!
Bine, acu fa misto de mine, nu-I frumos!
Eu, iti imaginezi tu!
Poate de fapt, cleo e cea care-si imagineaza lucruri.
Cleo este de partea mea in general, asa ca nu asta conteaza asa de mult.
Teoretic am inceput sa scriu un roman cu tine. L-am impartit in doua: scafandrul si casper. Crezi ca o sa simt nevoia sa scriu si partea a 3-a?
Abia ai inceput partea a 2-a, tu deja iti faci griji pentru a treia? Gandesti prea mult, te agiti prea mult. Nu mai bine te bucuri tu de fiecare moment de inspiratie, iar daca va fi sa fie – scrii? Daca iti spuneam acum ceva vreme ca o sa faci partea a doua spuneai probabil ca-s nebun.
Bine, dar ce crezi ca m-ar face sa “inchid casper” si sa pornesc o partea a 3-a?
Eventual promisiunEA, cum ne vom schimba (sau nu) comportamentul unul fata de celalalt dupa eveniment.
Ai momente in care ceea ce scriu te sperie? Adica iti da impresia ca acele cuvinte spun mai mult decat spun eu, ca sunt mai implicata?
Uneori da, ti-am mai spus asta. Sunt momente in care cred ca exagerezi, o iei usor razna si in creierul tau se formeaza alta poveste. Poate ca este reala, este nevoia ta de a scrie, de a te exprima dupa ce ne certam iar tu inca ai toata energia aia certareata in tine. Am observat ca starea ta se schimba dupa un articol. Au fost mai ingrijoratoare cele de la inceput, dar acum alea sentimentaliste s-au rarit, ceea ce cumva, ma bucura.
Daca as ajunge sa public o carte cu toate textele tale, o antologie a muzului perfect, o vei arata “ei”? (dat fiind faptul ca am spus ca doar in momentul in care o sa fim amandoi implicati in ceva serios, as face asa ceva)
Nu stiu sincer. Probabil ca da, probabil ca nu. Depinde cat o sa mai scrii si mai anume – ce.
Cred ca stii deja ce o sa scriu. Despre noi, despre tine, capitolul asta vreau sa fie mai mult axat pe mine si mai putin pe mine
Tocmai acesta este un motiv pentru care cred ca o sa existe si un capitol 3, esti usor egoista asa ca o sa simti nevoia sa vorbesti despre tine, despre experienta si sentimentele tale, asa ca vei creea capitolul 3: despre tine.
Crezi ca “scafandrul” este mai mult despre noi?
Cred ca este despre cum ne-am cunoscut (sexual vorbind), am cautat sa ne cunoastem punctele erogene, sa descoperim metodele prin care sa facem tot ce ne dorim. Tu ai creeat totul intr-o poveste : noi, eu, iar mai apoi cine-stie, poate exista si “tu”.
Poate o sa am o revelatie si o sa existe tot un “noi”.
Nu cred asta. Totul are un sens chiar si in scrierile tale.
Ma bucur ca crezi asta. Ma bucur ca macar in scrierile mele totul are un sens, pentru ca stii bine ca in capul meu nimic nu are sens.
Capul tau e mai zalud, dar intr-o zi o sa iti pui si tu castile cu niste metale grele pe urechi si o sa faci curat in gandurile tale.
Pana atunci, cred ca ar trebui sa-mi mai tii creierul ocupat cu niste articole.
