Febletea si obsesia

Obisnuim sa ne creem febleturi (am inventat un cuvaaant). Obisnuiesc sa raman obsedata mult timp de acelasi chip, de aceleasi mangaieri, de aceeasi persoana. Imi place uneori sa profit de monogamie si sa petrec timp cu aceeasi persoana – mult timp. Ma face sa ma detasez mult mai usor de o multime de lucruri care se petrec in mod normal in capul meu, ma face sa nu mai vreau sa visez la cai verzi pe pereti si sa ma trezesc la realitate.

Atunci cand mangaielile tale au lasat in pielea mea sapaturi pe care le adancesti de fiecare data  cand ma mangai, atunci cand trupul meu tanjeste prin tremuraturi dupa tine si gemetele vin oricat de mult as incerca sa le opresc. Atunci cand trupul meu este relaxat in momente in care ar trebui sa fiu foarte incordata si dupa mult timp (aparent multe convingeri) am reusit sa ma las pe mana ta. Atunci cand nu ni se pare ca ne mai surprindem reciproc cu lucruri noi din punct de vedere al asternuturilor, dar tot nu ne-am saturat unul de altul pentru ca stim ca se poate mai mult. Stim ca undeva mai este ceva ce a ramas nedescoperit si ne simtim ca niste cautatori de comori, in zone alunecoase, umede si sensibile.

Musculatura trupurilor noastre este detensionata, suntem relaxati si totusi suntem incordati la maxim pentru ca ntr-o relaxare suprema suntem concentrati la maxim.

Fanteziez fara sa-mi dau seama la atingerile tale in loc sa ma concentrez eu pe munca mea. Ma gandesc de multe ori cum ar fi daca am renunta la toate astea si am face totul, tot ce am eu in gand atunci. Imi zboara gandul repede si departe iar tu prinzi doar zambetul meu dupa ce cad pe ganduri si iti da seama ca ceva se intampla in gandul meu si este total lipsit de contextul in care ne aflam in acel moment. Obsesiile mele sexuale care se oglindesc in privirea ta imi fac trupul sa fremete chiar si de inainte de a ma atinge.

Ma inspiri atat de mult incat de multe ori ma sperie. Uneori am impresia ca m-am implicat prea mult si adevarul asta e. Sunt bagata cu toata imaginatia in toate mangaierile care-mi bantuie pielea cateva zile dupa ce nu te mai vad. Nu ma intereseaza in mod special sa te inlocuiesc pentru ca stiu ca ziua aia va veni de la sine atunci cand unul dintre noi va alege sa isi refaca viata personala langa o singura persoana. Stiu ca ai putea sa-mi explici ca nu esti singurul, ca toate lucrurile astea, dar nu facem aici inventarul baietilor cu care ma vad. Aici facem inventarul orgasmelor pe care mi le dai, obsesiilor pe care le nasti si stafetelor pe care le ridici pentru ceilalti atunci cand ne intalnim si ramanem doar noi si urletele din boxe (sau cearsafuri). Faptul ca obsedez in jurul tau este doar pentru ca mi se pare (pe buna dreptate) ca tu ma tragi de limba despre  multime de lucruri iar eu inca – dupa atat timp – nu am reusit sa aflu ce vrei tu. Am facut de-a lungul timpului o multime de prostii pe care le-am vrut eu, te-am mai cadorisit dupa cum am crezut eu de cuviinta cu surprize mai mici si mai mari, dar din toate dorintele tale stiu doar una. Nu vreau sa cred  ca toata imaginatia aia a ta se limiteaza la un singur lucru. M-as simti atat de simpla si neimportanta sa descopar chestia asta. As simti ca toate paginile astea nu-si mai au rostul, iar imaginatia mea isi va face bagajele inghesund toate hainele de scafandri si harti cu lacuri adanci si stramte si va pleca in orientul indepartat. Foarte indepartat!

Ma provoci si asta mi se intampla rar. Ma provoci incontinu si asta imi place la nebunie. Ma provoci atat de tare incat uneori doar urcand scarile pana la tine ma excit – nici nu trebuie sa ma atingi. Momentele in care esti in stadiu in care zici o fraza si eu ma leg de ea  si fac un articol ma scot din minti pentru ca-mi dau seama ca as putea sa imi construiesc romane doar pe ceea ce putem face impreuna : orgasme >> articole. Esti o obsesie tocmai din acest motiv, esti o feblete si sper sa nu ti se urce la cap ca stii toate astea (oricum ai profitat de asta cand a fost cazul). Cred ca daca o sa continui sa vorbesc va suna ca o declarate de dragoste, asa ca tac, incep un new post pentru ca trebuie sa vorbesc despre inconstienta constiintei de sine.

Esti o vita! Dar ma inspiri la nebunie!